blogul lui Florin Dumitrescu
Din cicliul “cross promotion fără voie”
De curînd prin tîrg şi pe ecrane:
Mascotele de la Orange cîntă la 4 mîini la un instrument de suflat (flaut), sub claimul: “Îţi cîntăm în strună!” Dacă o să observ că flautul n-are strune, o să-mi aud vorbe că sînt prozaic, că nu-nţeleg, că subestimez inteligenţa consumatorului… Numai că…
În răstimp, la Vodafone, o violonistă ne cîntă la propriu în strună, dîndu-şi 4/4-uri cu un DJ.
Lui Guillaume de Villeneuve îi datorăm Les Crieries de Paris, operă din sec. XIII studiată azi de către lingvişti şi medievişti.
Maître Guillaume consemnează strigătele negustorilor din Paris, ceea ce reprezintă pentru noi azi un preţios izvor istoric. Ce nu am spus în articolul poate prea entuziast din B24 este că acest etnolog malgré lui se simte obligat de uzanţele vremii să-şi încingă materialul cules în octosilabi rimaţi:
În cel mai recent ArgueAds, dedicat celui mai nou spot Twix, Ana Militaru zice că personajele acelea isterice sînt nişte consumatori obsesivi; eu susţin că ar fi nişte entităţi simbolice precum “zeii” lui Gaiman. Avem dreptate şi ea şi eu (sau nici ea, nici eu)? Răspunsul îl întrezăreşte unul singur dintre comentatori (Mathilde), dar tot … Read more
… şi un strigăt de luptă din partea lui mandea
Atunci când s-a hotărât să combată tabagismul, Mihaela Rădulescu n-a ştiut pesemne că porneşte o luptă mai anevoioasă, împotriva unei metehne mai cronicizate în societatea românească: misoginismul.
Atunci când s-a gândit să pledeze împotriva fumatului, cu argumentul că dăunează vieţii sexuale, Mihaela Rădulescu nu s-a gândit probabil că subiectul discuţiilor (deloc elegante) va deveni propria ei viaţă…
Atunci când s-a autoportretizat pe ditai panourile, ca să îi conştientizeze cică pe români, Mihaela Rădulescu nu a conştientizat ea însăşi – se pare – ce ape tulburi va răscoli…
Nu suntem la New York şi nu jucăm în Sex and the City. Suntem la Bucureşti, unde orice femeie care vorbeşte în public despre sex primeşte catalogări infamante.
Conform ştirii de pe AdPlayers, CNA a emis o “somaţie de intrare ilegalitate” a campaniei Unirea. Motivul ar fi că “stimuleaza un comportament imoral”, incălcînd astfel Legea audiovizualului. Seria de spoturi care, de şase ani, ne face să reflectăm asupra metehnelor românului – e posibil să fie curmată printr-o stranie răsturnare de ochean… Să fim … Read more
S-a făcut reclamă la ţigări Carpaţi, s-a făcut reclamă la Eugenia (relansată şi rebranduită), ce mai rămăsese nepublicizat din seria glorioasă a produselor/brandurilor cu tradiţie prenouăzecistă? Nu, nu vă gîndiţi la săpunul Cheia, că nu ieşim la socoteală! Gîndiţi-vă la pufuleţi, căci espre ei e vorba în cea mai trăznită reclamă din ultima perioadă, cea … Read more
Linge crema şi remarc-o!
La rubrica ArgueAds, i-am scuturat nu atît pe Florin şi Florinel Piersic, cît pe cei care i-au vîrît în noua campanie pentru zahărul Lemarco. A ieşit ceartă: Ana Militaru a dat vina pe agenţie, eu pe oamenii de marketing. Hai o linguriţă de gust, în care fac o comparaţie cu endorsement-ul lui Dan Chişu pentru … Read more
După ce am scris despre publicitatea Tuborg pe IQads, a sosit rândul Skoll-ului… căruia i-am dedicat spaţiul rubricii Advertising Guru din Playboy-ul pe septembrie. Featuring Peroni, Bierbitzch, Dreher, Stella Artois, Bergenbier, Stejar. Aşadar…
Ori bere bună, ori femei frumoase
Aţi auzit pesemne vocea aceea şoptită, încărcată de senzualitate, care la sfîrşit de reclamă spune “Peroni… Italy”. Este ceea ce se cheamă, cu o sinestezie din popor, o voce blondă; şi e reminiscenţa unei întregi serii de campanii pentru celebra bere, prin tradiţie întrupată de o blondă seducătoare. De-a lungul deceniilor au fost multe blonde Peroni, actriţe sau modele. Vocea blondă cu pricina îi aparţine Valeriei Marini, una dintre ultimele muze ale lui Tinto Brass, acest Caligula al regizorilor de filme erotice. „La bionda è sempre Peroni”, spune de jumătate de secol sloganul “pentru intern” al celei mai iubite beri italieneşti – “mai bună decît oricare bere nemţească”, te asigură orgolioşi peninsularii (ceea ce nu-i împiedică să aleagă uneori şi cîte o Miss Peroni cu nume nemţesc).
Peroni nu e singurul brand berăresc din lume care şi-a forjat o personalitate feminină, mai mult sau mai puţin blondă. Devoratorii de reclame apreciază cazul Bierbitzch, care jonglează fin cu brandname-ul generator de glume misogine (one Bierbitzch – one beer, bitch!) şi ideologia woman-on-top, la putere pe piaţa americană. Înapoi în Italia, Dreher e tot o “blondă bună”, dar, spre deosebire de Peroni, e fată de casă, prietena familiei.
Legătura dintre berea blondă (şi bună) şi femeia blondă (şi bbbună!), cele două mari iubiri ale bărbatului, – e genul de asociere mentală simplă, firească, directă. Publicitarii români spun despre atari idei că sînt “la prima mînă” şi majoritatea le dispreţuiesc. Iar în cazul de faţă se pare că au de ce.
Îi zice De ce scriem noi analize de reclame? şi e un fel de artă poetică a analistului de la IQads. E tot un dialog între Ana şi mine, în care ea e “on top”, iar eu dau replici cu multă surdină şi precauţie, încercînd totuşi să mai zic şi ceva concret. Ce nu îndrăznesc … Read more