versiunea integrală a articolului meu din cel mai recent Playboy, apărut la rubrica Advertising Guru


Ultimul an, cu o vreme mai călduroasă ca de obicei, i-a împins pe cetăţeni parcă mai mult ca oricînd să protesteze în pielea goală; să se dezbrace în spaţiul public pentru cauze nobile. În episodul trecut, nenea Guru a încercat o hit-paradă pe 2008 a celor mai iluştri militanţi “la naturelul gol”: tinerii liberali de la sectorul 5 (întîi fetele, apoi băieţii), englezoaicele apărătoare ale urşilor bruni şi, ca o încununare, Mihaela Rădulescu, inamica fumatului.
Între timp, a mai ţîşnit din tribune un streaker (poate primul din România!), la unul dintre derbiurile bucureştene. Evident, “în semn de protest”, a venit explicaţia simpaticului sprinter fără echipament, pe cînd părăsea stadionul sub escortă.
A venit timpul să cercetăm împreună de cînd şi de unde vine moda aceasta a luptei prin… auto-expunere. Nuditatea protestatarilor – ce semnifică dincolo de “epiderma” faptului divers: naturaleţe originară sau provocare socială? Declaraţie de nonviolenţă sau agresiune asupra moravurilor? Şi, dacă tot venim dinspre domeniul marii publicităţi, ar merita să ne întrebăm dacă nudul contestatar îşi propune să fie seducător asemeni nudului din comunicarea comercială.