De data asta Advertising Guru ia în lupă campaniile sociale; cum s-ar zice, propaganda civică; publicitatea cu scopuri umanitare. Există şi acolo erotism? Se pot trimite stimuli trupeşti şi în mesajele „targetate” pe suflet? – Păi da, dacă se dovedeşte că slujesc cauza…
Nişte lady chiar şi-n pielea goală
S-a întîmplat ca, în ultima vreme, românii să aibă de a face din plin cu protestul gol… sau, altfel zis, cu nuditatea protestatară. Aşa cum, la greva foamei, rămîi flămînd pînă ţi se ia în seamă revendicarea; la „greva goliciunii”, rămîi dezbrăcat… cel puţin pînă te ridică poliţia. Ideea e să aduni în jurul tău destui gură-cască amatori să-ţi guste exhibiţia. Din punctul ăsta de vedere, românii sînt un public extrem de receptiv. Cine în UE mai ştie să se zgîiască aşa de sincer şi de nestingherit ca românul?
Este ceea ce au simţit – pe… pielea lor – englezoaicele ecologiste venite astă-primăvară în centrul Bucureştiului, ca să militeze cu trupul dezvelit contra vînării urşilor (neinterzisă încă de autorităţile române), specie cvasi-dispărută din pădurile Europei. Iscusitul lor slogan – Bear Naked (= goale pentru urs) – face omofonie cu expresia „bare naked” (= goale complet… ca să nu le zicem chiar „puşcă” unor antivînătoriste). Parte din misiune a fost îndeplinită cu succes: piaţeta în care noile Lady Godiva îşi scuturau pancartele (şi nu numai…) s-a umplut pe loc cu ecologişti de ocazie, iubitori ai făpturilor goale şi neajutorate… N-au lipsit televiziunile şi presa, care au redat acţiunea la ştirile de seară.
Dar vai! tot televiziunile şi presa aveau să livreze argumente contra, atunci cînd, peste cîteva zile, corespondenţii din Braşov aveau să relateze cum tot mai multe exemplare ale marii rase brune ieşiseră la vînătoare prin oraş. Solia britanică părea să-şi fi irosit muniţia de farmece… în gol, s-ar zice. Şi totuşi!
Chiar dacă răcnetele lor glotalizate nu le-au spus mare lucru românilor, gestul ca atare al englezoaicelor, curajul şi naturaleţea happening-ului lor – au avut darul să-i deprindă pe conaţionalii noştri cu obiceiurile societăţii deschise. Dacă tot nu au salvat urşi, măcar au scos din bîrlog români.
Liberalizarea nudului
Misionarele nudităţii nu puteau să rămînă fără urmaşi în ţara mimetismului gol. Tot astă primăvară, în plină campanie pentru alegerile locale, candidatul PNL la sectorul 5 a făcut vîlvă cu afişele sale îndrăzneţe. Acestea înfăţişau un grup de tinere militante liberale “la nudul gol”, arborînd, ca minimă acoperire a nurilor trupeşti, nu altceva decît poze ale paraginii din sector!
Tot un protest! – a venit explicaţia – cică faţă de neglijenţa edililor în funcţie… Tot un semnal de şoc, cică pentru a scoate electoratul din amorţire…
Mai nimeni din electoratul masculin nu a aprofundat însă imaginile ruinelor care tapetau minimal fragedele trupuri liberale. Cît priveşte electoratul feminin, acesta era în mare parte sedus de Vanghelie.
După inecvitabilul eşec, libertinul liberal a primit o mustrare pe linie de partid. Unicul rezultat al campaniei a fost – se pare – un val de înscrieri în organizaţia de tineret a sectorului…
Noapte bună cu Mihaela
Ultimul episod s-a petrecut la începutul toamnei, cînd Mihaela Rădulescu a anunţat cît se poate de public că va apărea cît se poate de goală, pe o mulţime de mega-panouri, în chip de militantă anti-tabac. De data asta pretextul nudităţii nu era doar inducerea de şocuri în corpul social. Nuditatea rădulesciană era menită în plus să conoteze direct sexualitatea, într-o comunicare sinceră, „ca între adulţi” (de altfel imposibil de decriptat de către minori): o atenţionare asupra faptului că tutunul provoacă impotenţa. „Fumatul este chiar singura ta plăcere?” – aşa era exprimată retoric provocarea Mihaelei, a cărei nuditate intenţiona să întruchipeze Femeia Română cu o viaţă sexuală sănătoasă (apropo, comanditarul campaniei era Ministerul Sănătăţii…), adresîndu-se Bărbatului Român, predominant tabagic şi, în consecinţă, tot mai ameninţat de scăderea performanţelor definitorii (conform statisticilor medicale)… Dar vai! Punerea în practică a acestei idei a diluat mult din potenţialul de campanie-şoc al din proiectul anunţat.
Mihaela a rămas singură pe panouri: nu a mai fost acompaniată de vedetele care iniţial îi acceptaseră invitaţia de a-i „ţine flancul” în războiul ei cu vălătucii vrăjmaşi. Era dat ca sigur Horia Brenciu, se vorbea şi de Huidu… Vedetele feminine rămîneau să confirme, cică… Pînă la urmă nu au mai confirmat… (Nici măcar Brenciu! J) Mihaela a rămas singură să lupte cu insidiosul inamic de fum; situaţie care, pe de o parte, convenea stilului său de primadonă voluntaristă; pe de altă parte o lăsa oarecum în ofsaid. Nu-i nimic, nu jucăm pe ofsaid! a părut să spună diva. Dar…
Mihaela a rămas destul de îmbrăcată pe panouri. În formatul landscape (cu baza lungă), şi-a păstrat pe ea nişte cuvincioşi chiloţi roşii. Tocmai acea parte a corpului la care trebuia să facă aluzie – devenea astfel „drum închis”. Iar în formatul portrait (cu baza mai scurtă decît înălţimea), Mihaela ni se înfăţişa de-a dreptul înhăiburată, într-o cămaşă bărbătească!
Singur reproşul crunt din ochii Mihaelei rămăsese să lupte fără teamă împotriva letalelor arme cu nicotină…
Ce să mai! Din cine ştie ce raţiuni răzgînditoare, mesajul de acasă a suferit, pînă să ajungă în tîrg, o serie de revizuiri care i-au inhibat serios penetrabilitatea. Argumentarea, întemeiată pe reproşul impotenţei, părea ea însăşi să se fi fleşcăit brusc, chiar la intrarea în conştiinţa publică.
Atunci a venit ajutorul providenţial: scandalul mediatic! Pornită online, definitivată la TV (chiar de către nişte „colegi de trust”) şi împrăştiată apoi de presa de scandal, contra-campania de parodiere a Mihaelei a ţintit nespus de jos… Şi a lovit cumplit de josnic! Toate prejudecăţile misogine, falocratice şi masculin nevrotice au fost răscolite, cu o glumă de baracă, îngăduită, mai fără perdea ca oricînd, în instanţele cele mai onorabile… pînă atunci. Dintr-o dată ni s-a adus aminte că sîntem în România, ţara bărbaţilor, în care femeia nu e om… şi în nici un caz nu are voie să vorbească în mod public despre sex (fără a fi în mod public dezonorată şi trimisă la capătul istoric al nomenclatorului de meserii)…
Şi iată cum, dintr-o dată, lupta Mihaelei şi-a recăpătat verva. Trimisă n corzi, luptătoarea avea de unde să revină cu loviturile prompte, gata de replică…
Echiparea! Culcat! Înapoi la rastele…
Guru se pregăteşte să-şi închidă gura pentru încă un număr… de revistă. Am văzut cu toţii cît de greu e să te dezbraci pentru o cauză în ţara formelor goale… de fond. Data viitoare vă promit să vedem cum a început nudurilor militante, hăt departe – în timp şi spaţiu; cum s-a propagat ea pînă la noi; şi ce anume face diferenţa între goliciunea lor şi goliciunea noastră.
Leave a Reply