În cel mai recent ArgueAds, dedicat celui mai nou spot Twix, Ana Militaru zice că personajele acelea isterice sînt nişte consumatori obsesivi; eu susţin că ar fi nişte entităţi simbolice precum “zeii” lui Gaiman. Avem dreptate şi ea şi eu (sau nici ea, nici eu)? Răspunsul îl întrezăreşte unul singur dintre comentatori (Mathilde), dar tot … Read more
Citat ca atare din comunicatul Zolistului: Succesul repurtat în primavară de Sarmalele Reci în Hard Rock Café îsi face efectul: 9 octombrie h 22:00 Bucureşti Hard Rock Café Parcul Herăstrău un nou concert Sarmalele Reci
Atunci când s-a hotărât să combată tabagismul, Mihaela Rădulescu n-a ştiut pesemne că porneşte o luptă mai anevoioasă, împotriva unei metehne mai cronicizate în societatea românească: misoginismul.
Atunci când s-a gândit să pledeze împotriva fumatului, cu argumentul că dăunează vieţii sexuale, Mihaela Rădulescu nu s-a gândit probabil că subiectul discuţiilor (deloc elegante) va deveni propria ei viaţă…
Atunci când s-a autoportretizat pe ditai panourile, ca să îi conştientizeze cică pe români, Mihaela Rădulescu nu a conştientizat ea însăşi – se pare – ce ape tulburi va răscoli…
Nu suntem la New York şi nu jucăm în Sex and the City. Suntem la Bucureşti, unde orice femeie care vorbeşte în public despre sex primeşte catalogări infamante.
Conform ştirii de pe AdPlayers, CNA a emis o “somaţie de intrare ilegalitate” a campaniei Unirea. Motivul ar fi că “stimuleaza un comportament imoral”, incălcînd astfel Legea audiovizualului. Seria de spoturi care, de şase ani, ne face să reflectăm asupra metehnelor românului – e posibil să fie curmată printr-o stranie răsturnare de ochean… Să fim … Read more
S-a făcut reclamă la ţigări Carpaţi, s-a făcut reclamă la Eugenia (relansată şi rebranduită), ce mai rămăsese nepublicizat din seria glorioasă a produselor/brandurilor cu tradiţie prenouăzecistă? Nu, nu vă gîndiţi la săpunul Cheia, că nu ieşim la socoteală! Gîndiţi-vă la pufuleţi, căci espre ei e vorba în cea mai trăznită reclamă din ultima perioadă, cea … Read more
Big Vakulovski mi-a solicitat însemnarea de pe acest blog, scrisă în apărarea lui Cristian Neagoe, cînd cu scandalul de presă din jurul ICR-NY. Exclusiv pentru Tiuk, i-am adăugat o prefaţă pe topicul degradării relaţiilor interumane (şi mai precis intersexuale), cu focus pe anumite practici erotice speciale.
După cîteva zile de la apariţie, reiau textul aici:
De ce nu mai putem salva naţia-n tandem
Acum doi ani plănuiam împreună cu Cristi Neagoe să salvăm societatea românească de psihoză sexuală. Diagnosticul suna astfel: în România, în spaţiul public informal, practicile erotice, şi mai ales cele întrunite sub numele generic de sex oral, nu (mai) reprezintă dragoste, afecţiune, ataşament etc.; ci, dimpotrivă, desemnează simbolic ura, dezbinarea, duşmănia. În majoritatea contextelor, termenii populari pentru felaţie şi cunnilinguus nu exprimă (precum în societăţile relaxate, “sănătoase”) nişte practici amoroase anume: poate mai deosebite, fie, dar încărcate de dragoste, de dăruire “trup şi suflet”, de participare holistică la împărtăşirea iubirii. La noi, dimpotrivă, aceste vocabule delicate marchează înjosire, umilire, degradare. Iar acest bolnăvicios obicei lingvistic oglindeşte desigur un mental social denaturat, o degenerare mai amplă a relaţiilor interumane.
Peste drum de Facultatea de Arhitectură se fac pregătiri pentru înălţarea unui nou bloc cu mai multe etaje, în locul actualului hotel Muntenia, care ar trebui în prealabil demolat. Nu ar fi prima clădire, de la Ceauşescu înoace, declarată în scripte monument istoric, dar condamnată în realitate la buldozer. Viitorilor arhitecţi şi urbanişti li se pregăteşte, chiar sub geamurile şcolii, o nouă lecţie despre cum se mutilează eficient oraşul. Studenţii care deprind arta lui Vitruviu au ocazia să afle pe viu cum se batjocoresc patrimoniile în folosul portofelelor.
Spaţiul şi aşa sufocat dintre străzile Academiei, Quinet şi Câmpineanu va fi copleşit definitiv de un nou colos imobiliar, proiectat ca o mega-pupăză peste colac. Bisericuţa Albă, mărturie a vremurilor în care bucureştenii se închinau la altfel de icoane, va fi înecată definitiv în haos.
La rubrica ArgueAds, i-am scuturat nu atît pe Florin şi Florinel Piersic, cît pe cei care i-au vîrît în noua campanie pentru zahărul Lemarco. A ieşit ceartă: Ana Militaru a dat vina pe agenţie, eu pe oamenii de marketing. Hai o linguriţă de gust, în care fac o comparaţie cu endorsement-ul lui Dan Chişu pentru … Read more
După ce am scris despre publicitatea Tuborg pe IQads, a sosit rândul Skoll-ului… căruia i-am dedicat spaţiul rubricii Advertising Guru dinPlayboy-ul pe septembrie. Featuring Peroni, Bierbitzch, Dreher, Stella Artois, Bergenbier, Stejar. Aşadar…
Ori bere bună, ori femei frumoase
Aţi auzit pesemne vocea aceea şoptită, încărcată de senzualitate, care la sfîrşit de reclamă spune “Peroni… Italy”. Este ceea ce se cheamă, cu o sinestezie din popor, o voce blondă; şi e reminiscenţa unei întregi serii de campanii pentru celebra bere, prin tradiţie întrupată de o blondă seducătoare. De-a lungul deceniilor au fost multe blonde Peroni, actriţe sau modele. Vocea blondă cu pricina îi aparţine Valeriei Marini, una dintre ultimele muze ale lui Tinto Brass, acest Caligula al regizorilor de filme erotice. „La bionda è sempre Peroni”, spune de jumătate de secol sloganul “pentru intern” al celei mai iubite beri italieneşti – “mai bună decît oricare bere nemţească”, te asigură orgolioşi peninsularii (ceea ce nu-i împiedică să aleagă uneori şi cîte o Miss Peroni cu nume nemţesc).
Peroni nu e singurul brand berăresc din lume care şi-a forjat o personalitate feminină, mai mult sau mai puţin blondă. Devoratorii de reclame apreciază cazul Bierbitzch, care jonglează fin cu brandname-ul generator de glume misogine (one Bierbitzch – one beer, bitch!) şi ideologia woman-on-top, la putere pe piaţa americană. Înapoi în Italia, Dreher e tot o “blondă bună”, dar, spre deosebire de Peroni, e fată de casă, prietena familiei.
Legătura dintre berea blondă (şi bună) şi femeia blondă (şi bbbună!), cele două mari iubiri ale bărbatului, – e genul de asociere mentală simplă, firească, directă. Publicitarii români spun despre atari idei că sînt “la prima mînă” şi majoritatea le dispreţuiesc. Iar în cazul de faţă se pare că au de ce.
