Philips, fireşte

Am lucrat mult “pe” Philips. E un client pe care l-am slujit în două agenţii diferite, peste ani, ca să nu zic decenii. Am apucat oameni de marketing diferiţi, care cu fixaţiile sale, care cu idiosincraziile sale personale, pe care le transfera inconştient brand-ului…

În calitate de copywriter, am încercat imposibilul: să menţin cît de cît o anumită retorică de brand, legată de marea comunicare Philips worldwide, de-a lungul unei istorii deja centenare. Am făcut-o în tăcere, în subteran, cu abnegaţie de cerber, în răspăr de multe ori cu umorile unora şi năbădăile altora. Am studiat de unul singur reclamele Philips, de cînd era un simplu producător de proteze auditive şi comanda machete art déco, pînă în epoca barocelor spoturi animate de la

Read more

Despre imnul lui Moga: un gînd prea tehnic pentru Gândul

Gândul mi-a solicitat acum cîteva zile o opinie despre imnul turistic al României compus de Moga la comanda ministresei Udrea. Am răspuns în toate calităţile mele de textier şi copywriter… Mi s-a re-replicat: “prea intelectual, frate! dă-l la tine pe blog”. Ceea ce şi fac mai jos.

Nimic despre muzica greu de fredonat (Udrea însăşi s-a eschivat fîstîcită să cînte reporterilor); nimic despre sloganul oarecum stîngaci în engleză (“land of choice”, în loc de “choices”… ), nimic despre strategia improvizată de branding naţional (Bogdana Butnar a schiţat o primă nedumerire aici). Doar retorică şi

Read more

Haloimăs etnologic de la Ministerul Turismului

Micutisme semnalează ouăle kitschoase cu chipul cristic desenat pe ele, din spotul comandat de Ministerul Turismului care ne îndeamnă să petrecem Paştele în Bucovina. Canon iconografic 100% bizantin, dar şi 100% neconcordanţă cu suportul (coaja de ou). Aberaţie 100% faţă de canoanele tradiţionale de încondeiere. Imens haloimăs ritualic: implicit, un îndemn de a-i “crăpa chipul … Read more

Încă o filă în dosarul “Sport şi publicitate”

… a apărut ieri în Gîndul sub semnătura Dianei Marcu (fostă Boicescu, pentru vechii fani) şi modesta mea expertiză, sub titlul Top 5 sportivi români campioni în publicitate.

Atunci cînd, duminică, Diana mi-a cerut părerea pe subiect, încă nu sezizasem puzderia de reclame cu sportivi care merg acum, dintre care cele cu Nadia Comăneci formează un frumos buchet. Aseară am văzut un calup în care, după reclama la BRD (cu vecina de dedesubt, personificare alegorică a liniei de credit…), o regăseam pe Nadia printre ceilalţi endorseri ai BPT-ului lui Tucă (da, m-am uitat la Gâdea, nu mă spuneţi prietenilor din Realitatea). Şi numai ce auzisem la radio spotul pe stil rewind istoric care publicizează cartea Nadia a lui Chirilă (ehei, sînt printre cei care au cumpărat ediţia din ’76). Atunci abia m-am dumirit asupra oportunităţii topicului.

Articolul e foarte bine făcut, documentat şi îţi dă acel confort al lecturii pe care îl simţi tot mai rar în gazetăria de azi.

Redau mai jos răspunsul meu integral, cu menţiunea că Diana drege în articol multe dintre lapsusurile mele.

(Totuşi, Diana, cred că angroul ăla pe care-l lăuda Nadia acum cinci ani era Dragonul Roşu…)

A alege o celebritate ca purtator de cuvant al unui brand, fie si pentru o campanie restransa, este o  o decizie importanta. Exista marele avantaj al transferului de prestigiu catre produs/brand. Dar exista si dezavantaje: o data ce ai facut asocierea, trebuie sa te asiguri ca endorserul tau nu va calca mai tarziu in strachini, ca isi va pastra statura morala si credibilitatea publica pentru care l-ai preferat pe el.

Read more

Posibili mucenici?

Pe lîngă mucenicii familiei (munteneşti, în supă), i-am dat lui fi-miu de dimineaţă Cheerios cu lapte. Care sînt nişte posibili mucenici… De ajuns să îi consideri ca atare. Altminteri, definiţia românească de pe ambalaj spune “cereale integrale în formă de O”… Despre sacru în bucate şi secularizarea deserturilor am mai zis ceva aici.

Sf. Valentin şi Dragobetele sînt nişte fandoseli

Adevărata sărbătoare a dragostei e Mărţişorul

din ultimul B-24-FUN


Cică acum două-trei decenii, cam pe vremea asta, un ARO cu etnologi ar fi rămas înnoroiat într-un sat din nordul Olteniei. Cercetătorii ar fi fost astfel obligaţi să mai zăbovească în acea zona folclorică virgină şi izolată. Şi aşa ar fi descoperit Dragobetele.

Ei da: ancestrala sărbătoare, get-beget românească, despre care scriu azi cu sîrg jurnaliştii juniori, cu trimitere la Saturnalii şi citate din Eliade, este admirabilă, sublimă, dar… restrînsă la arealul cîtorva cătune. Soarta ei favorabilă a venit în ultimii ani, ca o reacţie la bîlciul tot mai disperat şi mai degradant uman al Valentine-ului.

Read more

Reclame cu pungi de hîrtie

În plină revoluţie a pungilor ecologice, iată o temă de gîndire apropo de adecvarea reclamelor româneşti: pungile de hîrtie. Am numărat de curînd al doilea spot, produs în RO pt. piaţa RO, în care nu doar apar oameni ducînd cumpărăturile în pungi de hîrtie aşa, pe sus, ca în filmele americane; ci, mai mult, containerului celulozic cu pricina (adică pungii) i se datorează întregul clenci al acţiunii şi, în ultimă instanţă, al îndemnului de cumpărare.

Read more

Hmmm: reclamă pentru citit cu microcefali

O “socială” comandată de Ministerul Culturii din Italia în toamna 2007… Nimic de zis: altă piaţă, altă categorie… Sloganul în italiană “Anche leggere di più è importante” se raportează la plusul de atenţie a celor doi către detalii vagi. Mama coincidenţelor (şi zeiţa woops-urilor): spotul radio e cu un agramat stupidoct care se pregăteşte să … Read more

Pastişe eminesciene în textele publicitare

Toate-s noi şi NEI sînt toate (1996, headline de promoţie, televizoare NEI, OFC/D’Arcy, copywriter: Liviu Drugă) Dulce energie, asta mi-o doresc! (sfîrşitul anilor ’90, slogan, ciocolată Nike) Dintre sute de vacanţe… (cca 2000, headline de broşură, Romantic Travel) Dar cea mai uimitoare homeoteleută inspirată (poate involuntar) de Eminescu în jargonul comercial este indiscutabil… “a se … Read more