În plină revoluţie a pungilor ecologice, iată o temă de gîndire apropo de adecvarea reclamelor româneşti: pungile de hîrtie. Am numărat de curînd al doilea spot, produs în RO pt. piaţa RO, în care nu doar apar oameni ducînd cumpărăturile în pungi de hîrtie aşa, pe sus, ca în filmele americane; ci, mai mult, containerului celulozic cu pricina (adică pungii) i se datorează întregul clenci al acţiunii şi, în ultimă instanţă, al îndemnului de cumpărare.
La început a făcut-o Mărgăritar (era să zic Chişu), în primul spot despre idila înfiripată pe stradă, printre cumpărături răsturnate. Gospodinele îşi amintesc: a fost un hit, rămîne un goldie. De ce acolo Chişu şi frumoasa necunoscută îşi duc marafeturile în pungi ca Seinfeld, nu în sacoşe ca Mălăele? Răspunsul cel mai sigur e: deoarece publicitarii care au propus şi oamenii de marketing care au aprobat aşa ceva nu merg la cumpărături în RO; şi gîndesc în teme şi pattern-uri scenaristice hollywoodiene. Un răspuns mai ocolit ar fi că au vrut să conoteze Occident şi rafinament cosmopolit. Asta ca să n-o dau pe aia cu “brandul aspiraţional”, un zăhărel cu care nu mai duci azi pe nimeni…
Al doilea spot, lansat recent, e la o casă de comenzi. Ei da! Comalimentul revine, dragi toa’şi! De data asta cu fason capitalist, căci în reclamă vedem cum coboară din lift un cetăţean încărcat nu doar cu pungi de plastic atîrnînde, ci şi cu suratele lor din hîrtie, erecte şi ţanţoşe cu toată povara bunătăţilor dinăuntru. Cetăţeanul păţeşte acelaşi gag la ciocnirea cu o reprezentantă a sexului opus, dar cu o figură de pămpălău mai evidentă decît a lui Chişu. Pasămite vezi ce păţeşti dacă îţi cumperi singur, în loc să apelezi la… aici vine numele de marcă, pe care nu îl ţin minte… sorry, ştiu sigur că nu era Comaliment… Ţin minte însă logoul, care înfăţişează – tantana… ghici ce?! – ei bine da: un om ţinînd pungi în braţe (se subînţelege dintre cele erectile de hîrtie).
Nu reiau discuţia despre inadecvarea la piaţa românească, în care singurele astfel de pungi le primeşti la fastfood-uri. Aici inadecvarea stă în oferta însăşi: nu te mai chinui cu pungi de hîrtie (presupunînd că, la magazin şi la piaţă, îţi deşerţi cumpărăturile din sacoşa cotidiană în pungi americăneşti, tu fiind un hollywoodofil înfocat); dă un telefon şi va veni la tine un alt omuleţ încărcat… ei bine… tot cu pungi de hîrtie! (Că doar aşa arată logoul.) Bineînţeles, tu cu pungă arăţi goofy şi nătîng; în schimb el cu pungă arată profy şi competitiv.
Leave a Reply