Ce mai făceam acum 10 ani? Direcţia 5 – Superstar


Directia 5 – Superstar
Asculta mai multe audio Muzica

Superstar a fost primul text scris de mine pentru Direcţia 5 şi a apărut pe discul cu acelaşi nume, de acum zece ani. Celălalt textier din afara trupei era Liviu Hoisan (“Comandorului” i se datorează, printre altele, versurile binişor sado ale cîntecului Altul mai bun). Eu am avut numai trei texte pe tot albumul, dintre care unul pentru duetul cu Paula Seling.

Mulţi oameni care se pricep spun că a fost un album vizionar, care şi-a depăşit epoca. A fost prima “trădare” a mea faţă de Sarmalele Reci, trupă la care am exclusivitate pe texte. Cu timpul s-a dovedit că deschiderea spre noi colaborări, spre stiluri diferite de muzică, îmi prieşte, mă solicită creativ şi îmi îmbogăţeşte panoplia libretistică.

Melodia Superstar mi-a dat ocazia să încerc tema întîlnirii cu femeia-înger (aşa zisa donna angelicata a stilnoviştilor, influenţaţi la rîndu-le de trubaduri), într-o abordare contemporană, pe gustul noilor generaţii. (Hei, şi era cu mult înainte de James Blunt!) În plus, versul “eram doar fraier” a declanşat moda “fraierilor” celebri ai lui

Read more

Tu eşti Mircea? – Nu, eu sînt Mircea!

După ce mi-a intrat pe IQads analiza spotului Tu eşti Mircea (Cosmotei cu glas subţire), m-am trezit cu niscai laude din partea unor comentatori care s-au simţit răcoriţi pesemne de curajul cu care “mă luam de” oamenii de marketing. Unul dintre commenturi însă m-a desumpănit. Cică: mda, ma lovesc frecvent exact de problema asta […] … Read more

În anii ’80 erau numai reclame corny? Colgate Madness

E adevărat, noi n-am prea devorat publicitate în anii ’80, decît doar reclamele la ultimul congres PCR sau la lupta pentru pace: ţineţi minte panourile care împînzeau oraşul? mutra lui Ceauşescu era mai omniprezentă chiar decît e astăzi mutra lui Miluţ!… După ’90 s-au revărsat însă reclamele optzeciste pe stil occidental: şlăgăroase, dansante, deseori cu desfăşurări ample de music-hall… şi musai cu oameni fericiţi! Era acel zîmbet de plastic de care rîdem la galele Publivorilor; era acea fericire conformă teoretizată de François Brune (stîngistul radical care a influenţat generaţii întregi de tineri

Read more

Naming în ţara mea: labaciu.ro

OK, după ce clichezi, ajungi pe situl unor bravi mezelari bucovineni; şi vezi că offline se scrie La Baciu, în două cuvinte, între care – ar merita precizat în caietul de identitate – trebuie neapărat făcută o pauză de minim o secundă, la citire. Eventual cu chicotit, ca la genericele Radiovacanţei: La… hehehe… Baciu! Şi … Read more

Cine îi latră pe biciclişti – ăla nu e om!

Dar e, în ciuda aparenţelor, mai inofensiv decît mulţi dintre bipezii cu permis auto. După toate polemicile pro şi contra ecarisaj, eutanasie, sterilizare etc., cîinii vagabonzi rămîn o prezenţă foarte vie pe străzile oraşelor. Stăpîni inconştienţi continuă să-şi abandoneze căţeii în stradă; cei deja abandonaţi se înmulţesc oricum an de an; şoselele patriei se umplu tot mai mult de ecorşeele cîinilor storciţi sub roţi; spitalele continuă să vaccineze antirabic oameni muşcaţi; sau să constate mutilările copiilor sfîşiaţi de cîini, uneori fatal, ca acum un an în Constanţa.

Prin întreg acest peisaj bicicliştii ar trebui să treacă uşor, nonşalant, fluierînd… Cu toate acestea, cîinii constituie un obstacol pentru mulţi bucureşteni să-ncalece bicicleta şi s-o pornească la drum. Căci da: aşa cum latră întărîtaţi după maşini, căruţe sau motociclete, cîinii fac la fel şi la vederea bicicletelor. Pentru ei, orice vehicul mişcător e o monstruozitate imprevizibilă care le tulbură percepţia; care îi sperie şi îi ameninţă. Aşa că şo pe el: cu mîrîit, lătrat şi uneori chiar muşcat. Cine a simţit răsuflare caldă, mustăţi pufoase şi colţi umezi pe

Read more

Ucronie în Dilema: dacă aş fi fost copywriterul PCR-ului?


sarmalele reci – nicu ceausescu presedinte
Asculta mai multe audio Muzica
Numărul în curs al Dilemei Vechi tratează despre cum am trăi azi dacă n-ar fi căzut comunismul. Am răspuns şi eu la această întrebare, pusă de către Adina Popescu cîtorva cineaşti şi oameni de litere. Am încercat să păstrez caracterul ludic, fantezist al ipotezei, dar să şi dau acestui joc o miză gravă: nu cumva comunicarea comercială de azi echivalează propaganda comunistă din trecut (cel puţin la nivel vocaţional)? Şi ergo: nu cumva capitalismul se aseamănă cu comunismul în anumite puncte navralgice?

Detaşez răspunsul meu de cîteva rînduri (voi citiţi şi restul):

Prin ’93, am răspuns în Dilema la o întrebare similară a Elenei Ştefoi. Am spus, sigur şi inechivoc, că, în condiţiile „dinainte”, m-aş fi ratat. Azi, cînd optimismul anilor ’90 s-a vînturat, iar eu am ajuns la vîrsta deconturilor, am înţeles că te poţi rata la fel, indiferent de regim…
Am mai jucat acest joc în ’99 cu colegii de la McCann, cînd, după o prezentare la un advertiser major, priveam la TV mineriada de la Costeşti… Atunci ne-am spus

Read more

Cu lupa pe Udrea: argument pentru Eurosport

Elena Udrea a spus aseară la Turcescu că MinTur a ales (prin licitaţie) canalul Eurosport, pentru că are un target sportiv, deschis către descoperirea de noi destinaţii (citat aproximativ). Eu unul am simţit nevoia unui argument în plus, aşa, de dragul pledoariei de succes: pentru că – tocmai! – acel public, avizat în materie de sport, îi recunoaşte (şi îi apreciază) pe Hagi, Nadia şi Nasty, endorserii campaniei.

De ce n-a făcut-o şi dumneai, care e ditai avocatul? Din lapsus? Pentru că că ar fi pus în dezavantaj CNN-ul, cealaltă componentă a planului media? Pentru că ar fi atîrnat prea mult în balanţă condiţiile impuse de partenerul BRD (deţinătorul contractului de reprezentare al celor trei super-campioni)? Sau pentru că s-ar fi

Read more