articol din ultimul supliment Fusion al revistei Playboy
Sîntem de acord. Dacă e Playboy, nu e Formula As. Iar dacă e suplimentul Fusion, nu e Farmacia Verde ori vreo altă mazetă de gazetă cu leacuri naturiste.
Cu toate astea, o tresărire de atenţie către farmacopeea folclorică şi ingredientele din natură, de la morcov la smochină, nu-i strică gurmandului cu urechile mereu ciulite. Care dintre noi, la mahmureală, nu s-a dres cu moare acră din bidonul cu varză… Ori barem a încercat… Că pînă la urmă a fost supradoza de Alka-Seltzer cea care l-a pus pe picioare – asta nu se mai ştie sigur… Dar care dintre noi n-a încercat să se lecuiască de răceală cu flori de tei infuzat, sub forma acelui fluid vîscos, căruia i se spune ceai, doar ca să nu-l confundăm cu pelteaua! Unii dintre noi, înaintea vreunui speech important, şi-or fi combătut răguşeala cu un ou crud pe gîtlej. Iar alţii (cu siguranţă nu cititorii acestor rînduri) or fi ronţăit ţelină crudă la prînz, înaintea vreunui rendez-vous „la drum de seară” care se anunţa promiţător, dar – deh! – poate prea solicitant…
Regula şi cum ne regulează ea
Există o regulă demnă de luat în seamă, pe care, dacă nu ne convine s-o cităm pe Baba Floarea, o găsim în operele unor părinţi ai medicinei, ca Hipocrat sau Galen. E o regulă a asemănării dintre forma ingredientului şi forma organului căruia se spune că i-ar fi prielnic.