textier.ro

Anul trecut, după primele zile de campanie pentru locale, Cozmin Guşă (PIN) era condamnat public că îşi foloseşte copilul în reclama electorală. Idem candidatul ăla din Baia Mare care se bălăcea cu fi-su în piscina viloiului personal strigînd “hai să facem Baia Mare”. (Se pare că, totuşi, nu a reuşit să-i “facă” pe băimăreni…) Au fost interzişi şi penalizaţi toţi cei care au exploatat imaginea copiilor în scop propagandistic, inclusiv ciudaţii aceia de prin Ardeal care îşi filmau copiii batjocorind afişele contracandidaţilor!

La uninominalele din toamnă lecţia era învăţată. Copiii nu au apărut în reclame decît incidental, în chip de subiecţi de reportaj.

De ce anul ăsta, copiii se lăfăie în spoturile pentru europarlamentare ale partidelor la guvernare fără să zică nimeni nici pîs!? Or doar nu s-o fi schimbat legea aşa, sui-generis?

PSD vine cu un remake al clasicului Daisy, în varianta cu trandafiri roşii. Mai puţin ameninţarea atomică, mai în faţă ideea de viitor:

Despre PD-L s-a tot cîrcotit că a “împrumutat” sloganul berii Bucegi (“la bine şi la greu”). Dar cum să nu le reproşezi mai degrabă secvenţa cu cei doi copii care se joacă cu băţu-n gîrlă pînă-i cheamă bunicii? Evident, epopeea de 30″ cu familia unită la nevoie poate fi reeditată bine-mersi şi fără pasajele cu minori. Dar… parcă nu ar smulge aceeaşi emoţie…

Ar mai fi un spot cu un copil… unul nevinovat care se alintă cînd vorbeşte; şi mai ales cînd ne mărturiseşte că “nu-i uşor să te cheme Băsescu” (şi să ţi se pupe mîna la tot pasul – aş adăuga eu ca glosă la secunda 21 a spotului)…