Cea mai recentă apariţie a unui copil într-o reclamă s-a înregistrat în weekendul trecut, în spotul pentru Adevărul – ediţia de luni, care urma să apară cu supliment special – carte de copii. Am putut vedea o adorabilă fetiţă care spunea, în chip de tagline, “Este cel mai frumos cadou!”, după ce pînă atunci zburătăciseră pe ecran eroii din cărţile cu basme Disney.
Cei doi copii ai mei erau înnebuniţi. Nu mai conta faptul că AVEM acasă mai toate acele filme pe DVD şi VHS (şi zac nevăzute…): ei voiau cărţile ACELEA! de la fetiţa ACEEA!! Era clar că luni nu ne putem întoarce acasă – soţia mea şi cu mine – fără cel dintîi volum (Dalmaţienii, parcă). Şi totuşi, ne-am întors resemnaţi, cu mîna goală. Am cerşit îndurare, arătînd ca dovadă articolul din Adevărul de după-amiază care se lăuda cu tiraje epuizate de la 8:00 a.m. şi cu cozi de cumpărători formate de cu noaptea.
Scuze pentru paranteza de insight personal (care are şi ea rostul ei). Revin acum la chestiune: oare nu cumva acea folosire a unui copil într-o reclamă este abuzivă? Este produsul advertizat destinat copiilor şi astfel se încadrează în norme? (Îi zice Colecţia magică şi ne-a fost semnalată ca o serie de cărţi color cartonate, adăugate ca supliment la ziar cu ocazia lui 1 Iunie.) Sau destinată copiilor este doar modalitatea de hard selling (promoţie BTL) prin care se advertizează în realitate un produs pentru adulţi (cotidianul Adevărul)?
În definitiv, cine o să se laude la sfîrşit de trimestru cu tiraje-monstru? Disney sau Adevărul?
Cred că juriştii de la holding au riposta pregătită. Dar putem şi noi, în calitate de cumpărători, cititori, telespectatori şi – în unele cazuri – părinţi, să ne formăm în timp riposta noastră.
Leave a Reply