textier.ro

Miercuri 22 iunie la 17:30, în curte la Green Hours, Editura Art lansează Primul job, cel mai proletar volum din seria “Prima dată”. Vino să îi cunoşti pe cei care şi-au povestit primul job în carte. Şi, dacă ai şi tu o experienţă laborioasă demnă de povestit, atunci va fi momentul!

Primele dăţi de pînă acum au fost dedicate unor experienţe atractive, cu prestigiu – ca să zic aşa – pozitiv. Primul fum, prima beţie, primii blugi… – iată prilejuri de evocări mai degrabă hedonice. Prima dezamăgire în dragoste… Cine nu-i păstrează un aftertaste dulceag, dincolo de nuanţele amărui, – ăla nu e om. Iar Prima călătorie în străinătate – acest adevărat hagealîc de făgăduinţe, cine nu-l apreciază – ăla nu-i român! (Ca să nu mai spun că editura are în perspectivă şi Primul porno…)

M-am bucurat cînd, după această serie pleziristă mi-a fost încredinţată întocmirea unui volum Primul job. Să etalezi pe tejgheaua librăriilor dragostea de muncă, abnegaţia, năzuinţa autoeducativă – mi se părea o provocare puternică în această epocă a valorizării huzurului. Visam la o carte plină de pilde ale unor autori notorii, demni să-şi reveleze debuturile de lucrători simpli; de pălmaşi şi rîndaşi; de proletari care şi-au cîştigat primul colţ de pîine cu sudoare fizică şi bătături concrete. Dintr-o dată vedeam în jurul meu reîncarnări ale lui Jack London sau Walt Whitman, cu şirul lor de calificări pe cît de umile, pe atît de spectaculoase (sau mai degrabă ale lui Chuck Palahniuk, idolul multora dintre confraţii mei)… Astfel, Petre Barbu a fost miner, T.O. Bobe a fost docher, Lorena Lupu – măcelăreasă şi Luiza Vasiliu – ospătăriţă! Vechiul regim le-ar fi apreciat originea sănătoasă.

(Florin Dumitrescu, fragment din prefaţa Un mozaic de joburi colorate )