textier.ro

Cu un răspuns simplu, ca să evit efectul de observator. Orice discurs despre discursul propagandistic e pasibil să devină la rîndu-i tot discurs propagandistic, mai ales într-o campanie lesne inflamabilă cum e cea în derulare. Un factor favorizant al manipulării analizei e contextul. Uneori analiza îmi e solicitată sub formă de răspunsuri la întrebările unor gazetari, care folosesc apoi cum vor contentul produs de mine, în cadrul unor articole ample, nu lipsite de părtinire. Alteori sînt invitat într-un studio de radio sau tv şi sînt nevoit să interacţionez cu moderatorii şi eventualii invitaţi, care – se ştie – merg pe şinele lor jurnalistice, urmărind şocul şi controversa. Îmi rămîne în aparenţă refugiul în online, care însă se transformă tot mai mult un cîmp de luptă al talibanilor de ambe părţi. Un astfel de exemplu e opinia, cu intenţii de nepărtinire, a lui Dragoş Stanca despre spoof-ul electoral Unirea, copleşit de reacţii furioase. A se citi comment-ul 26 care e al meu şi se vrea, de asemenea, obiectiv:

Mai multe explicaţii dau în ultimul articol din B24FUN:

Meliţa analitică

De ce devin ursuz în campania electorală

Din 2000 încoace, la fiecare campanie electorală, sună telefonul. Sînt ei, prietenii jurnaliştii care mă invită să “analizez mesaje”. Acum nouă ani, m-am simţit măgulit şi am acceptat. Am răspuns corect teoretic, dar… am greşit pronosticul.

Atunci am înţeles că, în solicitarea ziarelor şi televiziunilor către experţii în comunicare, interesează nu atît decriptarea mesajelor, cît prognoza rezultatelor. După ce termină de analizat pînă la puricare sondajele intenţiei de vot, media cere cu aviditate hrană nouă, ca să-i astîmpere foamea de proorociri. Orice voce expertă capătă tonalitate oraculară, de la cea a astrologului (care poate citi în semnele cereşti soarta candidaţilor) pînă la cea a criticului de modă (care poate primi revelaţii ascunse din cum îi atîrnă unuia vreo şuviţă pe cap, altuia vreun ciorap sub nădrag)… La fel, sloganele, pozele din panouri şi însemnele de pe steaguri sînt privite cu o religiozitate magică, păgînă, de-a dreptul sălbatică.

De la un sezon electoral la altul, tendinţa s-a accentuat. Meliţa analizelor media înghite tot mai multă materie, de la expertiza specialiştilor pînă la intervenţiile părerologilor de serviciu.

Eu am primit noi motive să refuz invitaţiile de a poza în profet naţional, în anii în care am fost angajat ca profesionist în campanie, de partea unuia sau a altuia. În această calitate am înţeles un nou adevăr: toate aceste discursuri despre discursuri sînt o altă formă de campanie; o propagandă de gradul doi, îndreptată către un public mai restrîns, dar mai influent.

De pildă! Dacă spui, în urma analizei, că un mesaj este persuasiv şi perlocutoriu (mobilizator, de efect), se poate interpreta negativ: cică politicianul vrea să ne manipuleze. Dacă mesajul îţi rezultă, dimpotrivă, slab şi neconvingător, iar nu e bine: cum adică, ăştia “ne iau de proşti”? Interpretăriile sunt infinit variate. Internetul, ca medium al libertăţii, debordează de ele.

Sorry guys: rezultatul de la analizele mele se ridică de luni încolo.