textier.ro

Acum vreo 10 zile am lăsat un comment pe blogul lui Ioan T. Morar. Nu mi-a intrat din prima. Mi-am zis “de-ale lui Murphy!” şi am oftat. ITM nu mi-a refuzat niciodată vreun comment pe blog, deşi e dreptul lui s-o facă (iar eu n-aş avea nimic de obiectat). E drept că nici nu mi-a răspuns vreodată, dar departe de mine această pretenţie. Îl admir într-atît pe acest om, încît îmi e de ajuns să mă ştiu acolo, “cu micuţele mele rînduleţe”, printre ale altor zeci şi sute de fani. Aşa că am retrimis commentul (pe care mi-l salvasem din precauţie). Am primit instantaneu acel răspuns în engleză care te avertizează că nu e nevoie să trimiţi de două ori şi că prima expediere fusese înregistrată. M-am liniştit aşadar… pentru încă vreo cîteva zile: comment-ul a fost preluat, dar, cine ştie din ce brambureli tehnice, mai întîrzie pe undeva prin matrixul kilobiţilor rătăcitori. Între timp au apărut alte comment-uri mai proaspete, ITM a postat pe blog însemnări noi, a dat o pagină… şi încă o pagină… Comentatorii obişnuiţi, zecile şi sutele de fani asemeni mie (dar mai norocoşi ca mine) – pe el grămadă, cu noi replici, cu noi hint-uri, care mai de care! Tot o vervă, tot un spirit! Repet: e OK pentru mine dacă ITM a decis să-mi cenzureze intervenţia. Fiecare face pe blogul lui ce vrea el. În continuare, Biju Morar va avea acelaşi repect din partea mea. Însă! Cum şi eu pot să fac ce vreau pe blogul meu, mă gîndesc să public ici-şa, la mine pe blog, comment-ul rătăcit. Nu este un comment oarecare – îndrăznesc să cred. Nu este o critică oarecare adusă lui ITM. Nu este nici vreo insultă, dintre cele pe care e firesc să le cenzureze (iar eu mă declar primul care să le strige un zdravăn “ba p’a mă-ti” oricui îl înjură pe mult admiratul meu Biju). Este în schimb o poziţie diferită în chestiunea manelelor; şi o mică tragere de mînecă în privinţa atitudinii lui ITM de războinic anti-manele încă din vremuri optzeciste. Cum spuneam, commentul e bun salvat la mine, pot să-l postez ca “scrisoare deschisă către Ioan T. Morar în chestiunea războiului cu manelele”. De ajuns un clic (vorba din reclame)… Totuşi îi mai dau o şansă lui Murphhy (sau poate altcuiva, tot cu M…) şi mai amîn postarea cu o zi: poate totuşi comment-ul meu rătăcit va găsi calea către destinatar…

UPDATE: Victorie şi pace mondială! Am re-retrimis replica şi de data asta a intrat! Vă invit să o citiţi pe blogul lui ITM, la comment-ul nr. 70. Recunosc că m-am înşelat: pentru o clipă am crezut că ITM evită criticile publice. Acum sînt gata să declar că ITM mi-a respectat pe deplin dreptul la expresie. Sînt sigur că azi, la douăzecişi… de ani de la juvenilele atacuri împotriva unor rapsozi ai folclorului urban semnate de ITM (în Urzica!), ITM respectă la fel de mult şi dreptul la expresie al maneliştilor, geamparaliştilor şi altor promotori de “curente şi stiluri” din popor.