Am comentat deja pe blogul lui Comanescu, în coda analizei sale din EvZ, de altfel excelentă (în ciuda rigorii de spaţiu). Revin cu detaliile promise:
Spotul-fabulă al lui Sorin Oprescu, în care acesta îşi întrerupe chipurile discursul electoral, ca să gonească un buldog rătăcit printre picioarele sale, este o replică, cu aceeaşi monedă, a unui mai vechi spot, celebru încă din vremea cînd nu aveam nici Youtube, nici Trilulilu… şi mulţi dintre bucureştenii cu drept de vot nu prea ştiau ce-i netul. E vorba de spotul din 2000 în care candidatul Băsescu, intrat cu întîrziere în cursa electorală, striga înspre o ambulanţă staţionată în faţa sediului Primăriei Centrale (vizavi de Cişmigiu): “La spital cu tine, doctore! Eu vin la Primărie!” Era vectorul TV al unei campanii memorabile, care ne-a deochiat pe mulţi dintre noi cu privirea aceea scrutătoare din postere şi bannere, a unui Băsescu transmiţînd un mesaj prompt, lipsit de echivoc: “Vin la primărie!”… Totul într-un cadru tăiat modern, îndrăzneţ, care conota urgenţă, iminenţă, “prăvălire” a realităţii!
Asemănări:
1) Acelaşi caracter fabulistic, pilduitor, aluziv, cvasi-alegoric: la fel cum atunci Băsescu alunga un nevăzut Doctor (aluzie la DOCTORUL Oprescu), azi Oprescu alungă un căţel (aluzie la porecla BULDOGUL a contracandidatului Blaga);
2) Acelaşi caracter imperativ, iusiv, urgent: Îndemnul “Pleacă doctore!” a fost înlocuit cu “Fugi la stăpînul tău!”. NB: exclamaţia-impunere nu îi era adresată nici atunci, şi nici acum – publicului votant, ci adversarului. Subtilitate: în mod implicit, nespus, imperativul este resimţit de către publicul-ţintă (şi atunci, şi acum, indecişii, cei care s-ar putea deranja la secţia de vot aşa,… “de-ai dracu’!”).
3) Acelaşi caracter pontos, alternativ, miticist (în sensul tare, caragialean, care vede în Mitică un Til Buhoglindă dîmboviţean): în calitate de candidat independent (cel puţin faţă de staff-ul de campanie al PSD-ului), Oprescu îşi permite supleţea de a se poziţiona ca un “Băse” alternativ, un fel de… “Opry” hîtru,… chiar şmecheraş… aşa… ba chiar de-a dreptul şucar. [Dacă “Băse era cool”… “Opry e ubercool”.]
Observaţie: “Băse” a avut de la început decizia comunicării politice în propriile mîini, raportul lui cu spin-doctorii alternativi din preajma lui Felix Tătaru (Eugen Ciocan, Claudiu Săftoiu etc.) a fost unul direct, operativ, nemediat de “cenuşiii” partidului.
Observaţie importantă: Campania lui Băsescu din 2000 era o erezie absolută faţă de toate manualele de comunicare politică în vigoare atunci. Teoretic, campania aceea trebuia să fie un eşec. Azi e “case study” pentru însuşi fostul adversar.
Contează, da, că mesajul şi tonalitatea se potrivesc cu “persona” construită de Opry în timp. Dar contează şi mai mult că a avut un model care să-l inspire. Dacă va cîştiga alegerile, Opry va trebui să îi mulţumescă – printre alţii – şi lui Băse. Dar… să nu anticipăm… mai sînt 6 zile…
Leave a Reply