Ecou la Cartea cu bunici: Dana Ionescu m-a citit!

… în sensul tare al cuvîntului.
În recenta cronică a Cărţii cu bunici (AAVV, coord. Marius Chivu, Humanitas 2007), colaboratoarea ziarului Ziua îmi evidenţiază textul, dîndu-i valoare exponenţială pentru întreaga antologie.
Măgulit şi plin de recunoştinţă, redau pasajul despre mine, FD (şi cu ocazia asta încă un “eşantion gratuit”, cu dedicaţie specială pentru cei care încă n-au cumpărat cartea):

Personaje de tragi-comedie, parintii parintilor se infatiseaza cel mai adesea ca victime, fiind rarissim aratati in ipostaza de calai. Desi victime – puteti citi cuvantul intre ghilimele – ale inocentei celor mici, bunicii vad speranta. Aceasta este si explicatia pe care o incearca Florin Dumitrescu (auto-intitulat “publicitar”), intr-unul dintre textele cele mai meditative din volum:
“Durerile pricinuite de nepoti sunt ultimele mari puseuri de vitalitate in apropierea mortii. Sunt ecouri ale vietii trecute in cea viitoare. Acesti fii ai fiilor sunt mesageri sibilinici din regatul fara timp. Ingeri, deci cruzi. Poznele lor sunt ghionturi ale divinitatii. Bunicii le primesc (le asteapta? le doresc?) cu intelepciune: ca pe o confirmare, ca pe o promisiune, ca pe o speranta.”

Related links aici.

37 responses

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Latest Posts