textier.ro

show_3a17f261431598(448, 46);
Sîmbătă 27 oct., în jurul orei 20:30, în Parcul Crîngaşi (Politehnica – Rectorat),
Sarmalele Reci participă la Maratonul muzical La Preoteasa
în aceeaşi seară cu Totuşi, Laurenţiu Cazan, Adi Manolovici, Mircea Vintilă, Nişte Băieţi şi Gândul Mâţei. Evident, intrarea liberă.
La mulţi ani Casei de Cultură a Studenţilor care sărbătoreşte astfel 70 de ani!
Sarmalele Reci şi eu personal ca textier avem satisfacţia de a fi cei care practic au rebranduit stabilimentul din Plevnei, prin imortalizarea lui (sub numele popular de Preoteasa) în cîntecul licenţios de acum 14 ani, “La Preoteasa” (o poveste foarte studenţească, tipică pentru ce se întîmpla prin anii ’80-’90… şi nu numai, în instituţia de pe Plevnei). Din poreclă în renume, igitur. Mişcarea a fost tare, întrucît numele unui erou al tineretului comunist (Grigore Preoteasa) a căpătat o conotaţie ludică, populară, prin aluzia la tinerele vestale – adevărate preotese ale Isidei – care te ademeneau în stabilimentul de cultură studenţească.
E drept, am fi preferat şi noi o strîngere de mînă, o privire în ochi, ceva… din partea celor oameni care primesc bani de la Învăţămînt ca să se ocupe de onorabila Casă. Nu-i nimic. Ne consolează gîndul că “La Preoteasa” a devenit imnul (neoficial, cvasi-folcloric) al locului numit azi – iată – La Preoteasa…
În fond, totul face parte dintr-o veche tradiţie studenţească, de la goliarzi încoace, poate chiar încă dinspre Apuleius… ca stagiul studiilor înalte să cuprindă şi o parte de iniţiere într-ale lui Bacchus (şi ale Venerei).
Sînt sigur însă că numai eu mă gîndesc la toate astea. (Restul e transmisie subliminală.) Şi sînt şi mai sigur că la aceste lucruri nu s-au gîndit nicio clipă domnii şi doamnele bugetari care au decis să încredinţeze unei alte cunoscute trupe bucureştene sarcina de a compune un imn “curăţel”, “comme il faut”. (Dacă aş îndrăzni să comentez asemănarea dintre vocea de preot a vocalistului şi numele de Preoteasa, aş face-o numai cu simpatie colegială… ).
Pariază cineva cu mine că, peste încă 70 de ani, cînd poate vor fi fonduri mai generoase pentru cultura studenţească (şi mai puţină “foame de bani bă-eţi”, vorba lui Puya…), tot “La Preoteasa” o să fie cîntecul pentru… La Preoteasa?