Imagoo s-a relansat de cîteva zile la adresa imagoo.nu.
[Domeniul ăsta îmi aminteşte de NU, ziarul studenţilor clujeni de după ’90, la care am colaborat sporadic: sub pavăza unui acronim nevinovat (cică Napoca Universitară), se ascundea un cuib de juni intransigenţi care îşi juraseră să mănînce comunişti pe pîine, precum şi niscai admiratori ai lui Ionescu tînăr (cazul meu, mai degrabă). Iulian Comanescu (pe care îl puseseră SGR şi îi închiriaseră birou la Buc.) era un pic din ambele.]
Imagoo e tot despre comunicare, la fel de viu şi de polemic, şi parcă mai dens în conţinut. Poate perfectibil dpv grafic, mi-am zis eu, dar m-am trezit că nu mă mai desprindeam din citit…
Cu întîrziere semnalez dezbaterea despre noua identitate (sau proiect de identitate) vizuală a Administraţiei Publice, unde am zis şi eu două vorbe, alături de oameni grei din branding, design şi advertising (rubrica se numeşte – cum altfel? – Poolitica… ):
“E o inflatie de omuleni decapitati, care ingina siluetele minimale ale lui Aicher (cel cu iconurile olimpice si cu semnaletica de metrou), dar exclusiv cu functiune “de haiosenie”. Bine ca asta macar nu are umbra, ca fratiorul sau de la MyJob! Dar in schimb are steag tricolor! Vad in aceasta amprenta grafica o stradanie a oficialitatilor de a se prezenta mai simpatice, mai “umane”, mai “friendly”. E un gen de tusa care mie personal imi aminteste de retorica “avintat-tinereasca” folosita in anii ’80 in contexte de tip UTC, ASC, BTT (care se voiau mai degajate si mai putin scortoase decit PCR… dar rezultau deseori mai penibile). Iar daca ne gindim ca liderii UTC si ASC de mai ieri au ajuns stabii de azi – gasim aici o explicatie… “
Leave a Reply