Charles Chaplin în Timpuri Noi (1936)
Dacă tot avem liber de Ziua Muncii, să ne îndreptăm un gînd către Raluca Stroescu, tînăra angajată de la E&Y care – vorba tabloidelor – “a murit de prea multă muncă”.
E poate exagerat să facem din Raluca o eroină. E poate exagerat să o blamăm. E poate exagerat să ridicăm, pe mormîntul Ralucăi, o baricadă între “asupriţi şi asupritori”.
Dar merită să vedem în Raluca o exponentă a noastră, a tuturor: angajaţi sau angajatori, abulici sau anorexici, femei sau bărbaţi, familişti sau single-şi, paranoici sau schizofrenici, zeloşi sau leneşi… – prinşi cu toţii într-un angrenaj vicios.
Raluca e în fiecare dintre noi. Să luăm din cînd în cînd o pauză în memoria ei. În sănătatea noastră.
Leave a Reply