Rockeri securişti? Atunci, în România…

Reiau aici mica lămurire apărută joi în B24FUN sub titlul…

Anexă la “Nevinovaţii plini de vină”

Când am scris în Dilema Veche, despre rockerii colaboraţionişti, acei agenţi instigatori care în anii ’70-’80 propagau rock, folk şi jazz şi, la schimb, culegeau informaţii de la fani, – nu am vrut să comit vreo demascare. Nu am avut de gând, aşa cum mi s-a reproşat, să-i ameninţ pe foştii activişti culturali sau „pe linie de tineret”, pe ex-metodiştii de cluburi juvenile, azi cetăţeni onorabili… Nu vreau să ştiu dacă atunci, în naivitatea mea de puştan „cu muzici în cap”, n-am dat cumva prea mult „din casă” acelui DJ hippiot despre care am aflat apoi cu stupoare că e informatorul de la serviciu al mătuşă-mii (sora lui tata frecventa cercurile lui Goma şi Nedelcovici şi se pregătea la rândul ei să emigreze). Nu m-ar interesa nici să-mi văd dosarul (în caz că aş avea)!

Altceva mi-aş dori. Ceva pentru care aş cere impunitatea acestor bărboşi cristici şi acestor mironosiţe lălâi care, la început, cândva, or fi avut unica vină că ascultau discuri cu muzică decadentă „de afară”… De ajuns cât să fie racolaţi, anchetaţi şi constrânşi să accepte pactul cu Securitatea: ai binecuvântarea noastră să pui „muzică de negri drogaţi” în club; la schimb îţi cerem să-ţi pârăşti prozeliţii… Le-aş cerşi în genunchi absolvirea publică (pe a mea personală o au deja…), cu un singur interes:

Să aflu de la ei cum anume funcţiona, rotiţă cu rotiţă, marele mecanism al oprimării cu supapă, acel obroc bine temperat care era „cultura socialistă” (inclusiv contracultura pe care o tolera şi o controla subtil). Aş vrea să-i întreb prin ce formule obscure li se îngăduia brigăzilor studenţeşti şi teatrului de revistă să critice dur regimul; în schimb, trupei Timpuri Noi (de pildă) i se interzicea să apară în public, doar pentru nişte versuri ca „Becule, stai aprins”… Da, ştiu, orice subminare din interior s-a făcut prin intermediul (chiar sacrificiul) vostru de iude martire. Sunt gata să vă ridic statui pentru asta, dar spuneţi-mi, vă rog, ce se afla dincolo de cortină: o minte machiavelică, în stare să traseze o reţea de circuite tainice; sau un mare haos, tipic românesc, rod şi sămânţă a hazardului…

Related links:

Nevinovaţii plini de vină

Unii pe scenă, alţii după cortină

Obrocul bine temperat

330 responses

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Latest Posts