Ipoteză: multe dintre prăjiturile româneşti de prin cofetării, patiserii sau de casă au fost la început bucate ritualice. Adică se găteau în mod tradiţional numai de sărbători, numai în anumite ocazii, cu o anumită simbolistică şi conform anumitor rînduieli sacre.
Iar dacă noi putem mînca azi papanaşi sau clătite în orice zi din an – e pentru că, treptat-treptat, s-a “dat voie”. S-a petrecut o desacralizare, o secularizare a papanaşilor şi iată – azi fac parte din meniul deserturilor cotidiene.
Acest proces de secularizare a deserturilor, presupus a fi avut loc de-a lungul secolelor, continuă şi azi sub ochii noştri, respectiv pe papilele noastre. E cazul cozonacului, care se mănîncă, e adevărat, mai mult de Crăciun şi de Paşti, dar care merge perfect cu o cafea cu lapte, la orice mic dejun din an.
Uite cazul mucenicilor. Pentru că oamenilor le plac mucenicii moldoveneşti (cu miere şi nucă pisată) nu doar de 9 martie, tot mai mulţi patiseri au început să îi prepare şi să îi vîndă, alături de ştrudele şi pateuri.
Idem, ştiu familii onorabile care fac mucenici munteneşti (ăia-n zeamă) şi în celelalte zile din an, doar aşa, pentru plăcerea copiilor.
Ibidem, am văzut pască în cofetării hors-saison. Pentru că – evident – există cerere.
O ultimă frontieră în faţa secularizării pare a fi rămas coliva.
Iacă de pildă www.coliva.ro – o iniţiativă comercială de profil, despre care ai putea crede că are motive să încurajeze extinderea consumului colivăresc şi în contexte antume, cotidiene, seculare… Dar nu! Poate din teama de a nu comite simonie, colivarii online din TM ne fac pe site-ul lor numai oferte pioase… şi inevitabil funeste.
Ţin minte că Radu Anton Roman îşi spunea cîndva regretul că nu se face colivă decît la parastase (zicea că e o prăjitură ancestrală, de sorginte dacică şi că e foarte hrănitoare etc.). Ar fi o idee ca, în pomenirea lui R.A. Roman, să putem mînca zilnic colivă… dar colivă bună, ca gătită de el. (Aşa cum atunci cînd mîncăm savarină îl pomenim cu sau fără voie pe Savarin.)
Singura soluţie pentru cine are poftă de colivă e să meargă mai des la biserică; sau să facă o vizită la cimitir (wow: romantic! gotic!! emo!!!)… Caz în care se cheamă că eşti pomanagiu din hedonism, nu?
Related links:
Din scoarţă-n scoarţă
Încă un capitol la care ne bat bulgarii – braga
Leave a Reply