textier.ro

(Poţi să-l înghiţi cu O Ursus sau cu UN Stella…)

Aţi văzut reclamele în care actorii îşi spun unul altuia “ia un aspirin”?
Eu unul îi simt cum îi buşeşte rîsul la înregistrarea voice-over-ului.
Mi-i şi imaginez, aşa cum mi-i imaginez rîzînd pe telespectatori.
Şi tot aşa mi-i imaginez rîzînd pe oamenii de marketing de la Bayer, în momentul în care au briefuit agenţia cu noua directivă, aceea de a-i determina pe români să înceteze să mai spună, aşa cum au făcut timp de 100 de ani, aspirină; ci să-i înveţe varianta chipurile “corectă”, aşa, cum e însuşi brandname-ul original: Aspirin (wow-yeah)…
Acuma. Partea cea mai rizibilă e că, de obicei, oamenii ăştia sînt de formaţie medici. Şi închipuiţi-vi-i pe nişte medici spunîndu-şi: “Dă-mi şi mie puţin insulin” sau “cel mai bun ar fi penicilinul” sau “săracul, secretă prea mult adrenalin“… E clar că totul e o mare ipocrizie merceologică din care Bayer nu are de cîştigat decît antipatia românului simplu.
Este încă un caz de sfidare a consumatorului român, tratat ca un aborigen căruia i se vînd cioburi colorate. Dacă “aspirină” a ajuns un substantiv comun ŞI în limba română – este spre gloria producătorului Bayer. E ceea ce au înţeles Xerox şi Bic, care se bucură de acelaşi caz de preluare a brand-ului în vocabularul comun; şi au ştiut să profite de asta.
Cuvîntul aspirină nu poate fi folosit de alţi producători ca termen generic pentru acid acetilsalicilic, tocmai pentru că e marcă înregistrată Bayer. Dar… de ce Bayer nu îşi foloseşte propria marcă? – Mister…
Se vede că – în ochii responsabililor zonali de la Bayer – nu ne comparăm noi cu francezii, italienii şi hispanofonii, ale căror variante lingvistice au căpătat respectul cuvenit: AspirinE, AspirinA (vezi pozele). Deci – se poate. Noi, ca naţie bananieră, nu merităm atîta bătaie de cap: ia mai bine să înveţe românul să zică “ia un aspirin” (wow-yeah)…

Related links:
Războiul aspirinelor
Dezacorduri în publicitatea românească