Iniţial voiam să postez I Don’t Want To Grow Up. Chestie de mood, de fază, de năbădaie. Dar, pînă să-şi termine Ramones-ii treaba pe YouTube, mi-am dat seama că nu mesajul acela voiam într-adevăr să vi-l transmit. Ci mai degrabă acesta.
E al doilea Vecchioni pe care-l exhib şi e tot unul parental-preceptual. Cine nu-l cunoaşte pe maestrul Samarcandei riscă să-l creadă vreun gnomic… vreun Neagoe Basarab cu chitară. Nu e aşa (ca dovadă…): e doar playlist-ul meu interior, subiectiv şi personal.
Cine ştie? Poate că, pînă să devin tătic, eram mai Ramone; iar acum sînt mai vecchione…
(Il bello è că mood-urile/fazele astea nu se exclud. Ci se intersectează… sau chiar se includ.)
((Adesso basta: godetevi la canzone.))
Leave a Reply