Se spune despre Moby că face acel gen de muzică pe care toată lumea vrea să o folosească apoi în reclame. Pe vremuri postul era ocupat de J.M. Jarre şi Vangelis (care ani de zile au furnizat românilor fundaluri sonore, fără să vadă vreun sfanţ pe copyright).
Să fie clar: nu de muzică publicitară ca atare e vorba, nu de jingle-uri dedicate unui brand sau unei campanii. Mă refer la genul acela de fond muzical pe care, după ce a ajuns hit, creativii îl folosesc aşa, cică evocator… Uneori complet inadecvat, ca în cazul vechiului spot Santal, în care cîntecul I Didn’t Really Love You Anyway (The Corrs) spunea opusul a ceea ce ar fi vrut să exprime spotul. De multe ori cîntece în engleză, uneori cu voce suprapusă textului citit din off… la modul: sîntem jmecheri că ascultăm britpop şi alte fazeuri bengoase, dar nu ştim să mixăm.
Atenţie însă! Clasicii vin tare din hăul timpului…
Iată Rossini! Maestrul de la Pesaro e de mult în playlistul publicitarilor. Acum 10 ani intra tare cu ciocolata Poiana! Remember? Poiana la mine… Poiana la tine… Poiana la toţi, bunici şi nepoţi… – aria factotum-ului, cu cîteva silabe înghesuite pe ici-pe colo. Spotul, inclusiv coloana sonoră, venea din Polonia, unde ciocolata cu pricina se numeşte Figaro… De aici şi opţiunea pentru Figaro-n sus, Figaro-n jos…
În anii din urmă – explozie: a fost promoţia Orange cu ciorăpei coloraţi, avînd ca fundal uvertura Bărbierului şi senzaţionalul spot Sony Bravia cu explo-implozia de vopsele multicolore, pe uvertura la Coţofana. Pentru ca iarna asta să putem vedea calupuri care alătură, aproape în continuitate, aria lui Figaro pentru FarmFrites cu bucătarul meloman; uvertura Coţofenei în spotul cu Piersic pentru Astra RCA; şi uvertura la Wilhelm Tell pentru RCS-RDS cu vînătorul care dintr-un cartuş doboară mai multe păsări!
Ergo, drajii mei: poate ăl mai mare ciocoflender din publicitatea actuală e Gioacchino Rossini.
Related link: Desluşiri în misterul Rossini (in italiano)
gioacchino rossini sony bravia orange astra advertising opera buffa background il soundtrack barbiere di siviglia la gazza ladra guglielmo tell figaro factotum classical florin piersic senior
Leave a Reply