textier.ro

Regret că n-am profitat îndeajuns de amiciţia luminoasă pe care mi-a oferit-o Alexandru Condeescu. În anii ’90, ne-a adus împreună Saviana Stănescu, cea care pe atunci încă îşi gesta viitoarea carieră de star al dramaturgiei americane (e curios cum marii prieteni ai lui Alex s-au numit Stănescu, fără a fi înrudiţi între ei: primul fusese Nichita).
Pe vremea aceea eram foarte entuziast apropo de menirea culturii de masă, a subculturilor etc. în transformarea şi primenirea Culturii (cu C mare). Eram un radical care jubila constatînd declinul unor instituţii pe care le proclamasem putrefacte: Literatura, Cartea, Autorul, Critica (toate cu majuscule, fireşte)… Alex, ca director la Muzeul Literaturii, n-avea nicidecum ideile unui conservator sau ale unui reacţionar. Nu e sigur că-l scandalizam, cel mult îl intrigam…
Alex nu m-a contrazis niciodată, ci a avut perspicacitatea şi răbdarea unui Socrate de a-mi pune anume acele întrebări în stare să-mi clatine certitudinile. Nu apăra vreo poziţie, nici nu se afla la vreun pol fundamental opus faţă de al meu. Nu era defel un nostalgic al umanioarelor vetuste, al acelui peisaj arcadian, cu Auctorele cocoţat pe soclu şi obligatoria exegeză tămîietoare răsfirată la picioare. Implicarea sa în contemporaneitate îi e atestată de munca depusă în înnoirea muzeului şi a instituţiilor conexe pe care a întreprins-o în cei 17 ani de directorat.
Acest curator-şef al Condeielor Româneşti a transformat MLR-ul dintr-un cavou exquis într-un loc viu, deschis către promovarea literaturii noi, dar şi receptarea într-o manieră proaspătă a clasicilor. A prilejuit trend-uri fără să fie un monden (dimpotrivă). A generat forme care continuă să genereze fond.