Studiu de făcut caz
Multă vreme am detestat denumirea naţional-comunistă a pralinelor Carpaţi, cele care se găseau la cofetăriile bune din centru, chiar şi-n plină austeritate optzecistă. Aceste capodopere baroce de ciocolată fină, deopotrivă moi şi crocante, dulci şi amare, ar fi meritat un nume mai exotic şi mai sonor decît banalul “Carpaţi”. Pe vremea aceea se mai numeau Carpaţi cel puţin un camion, o ţigaretă cu sau fără filtru şi vreo duzină de uzine… Tot ce se iţea mai “de vîrf” în industria vremii era pasibil să primească numele munţilor patriei. Dar să botezi cea mai delicioasă bomboană de ciocolată din tîrg (în afară poate doar de trufă…) cu acest nume plicticos de conformist mi se părea o greşeală de gust care se resimţea în gustul propriu-zis al cofetului.
Abia de curînd am înţeles subtilitatea acestui toponim devenit “cioconim”. Revelaţia mi-a venit de la batonul de Toblerone. Celebra ciocolată elveţiană face parte din obiectele cu design unic în lume. Forma sa este atît de specială încît, mai nou, obiectele în formă de prismă triunghiulară sînt denumite în jargon toblerone, aşa, ca substantiv comun. Dar ciocolata Toblerone, o dată despachetată, ne dezvăluie o altă surpriză: forma ei nudă este, de fapt, cea a unui lanţ muntos stilizat, fiecare prismuliţă reprezentînd un vîrf. Iar ansamblul simbolizează munţii Matterhorn, cei mai celebri dintre Alpi, cu aura lor de sănătate şi lăptozitate. Munţişori de ciocolată – iată metafora pe care n-o înţelesesem pînă atunci şi care mi se desluşea, precum un pisc ciocolatiu. Ce altceva sînt ciocolăţelele Carpaţi decît nişte miniaturale masive muntoase, cu steiuri şi rîpe de nucă şi fructe confiate? Spre deosebire de rigoarea helvetică a “munţilor” Toblerone, Carpaţii de ciocolată ni se arată mai accidentaţi, mai dezordonaţi, mai surprinzători. Mai aşa, ca noi…
apărut azi în B24FUN
Leave a Reply