… În trash la Iulian i-un amfibian.
Pe distinsul dumisale blog, Iulian Traşă ne îndeamnă la ficţiune: să scriem adică o poveste despre batracianul presat din imagine pe vare l-a pozat prin perindările de coolturist.
Zice ‘mnealui:
“Prima oara am vrut sa va intreb ce credeti ca a gandit broasca cu o fractiune de secunda inainte de apasarea rotii de jeep, apoi m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa-mi spuneti ce poveste va trece prin cap cand vedeti poza asta.”
Şi cum m-a pomenit printre favoriţi, m-am executat. Redau mai jos fabula pe care i-am îndrugat-o în chip de comment:
Era o broască încuiată: de ciufută ce era, nu se înţelegea cu niciun alt batracian.
Ce mai era? Era o brosuţă albă perlată din ’66, bine întreţinută, motor original în perfectă stare.
Şi ce mai era? Mai era un amfibiu blindat, cu turela cam buşita, glorios revenit din Kandahar.
Broscuţa încuiată tocmai înghiţise un strop de bitter suedez de pe fundul unei sticle scăpate în baltă de către un pescar care o băuse ca să combată frigul de dimineaţă. Şi astfel broscuţa încuiată se descuie la stomac şi făcu un mare salt… pînă pe şosea. Pe acolo tocmai trecea broscuţa Volkswagen condusă cu viteză maximă (a 4-a) de către pescarul băutor de bitter suedez. Cînd a simţit striurile cauciucurilor originale Michelin masîndu-i spinarea, broasca încuiată descuiată a strigat optimistă: “mai rău de atît ce poate fi?!” Atunci, din pădurea apropiată, care adăpostea o baza NATO secretă, ieşi amfibiul blindat cu turela buşită de către un taliban kamikaze acum juma’ de an, drept pentru care nici nu-şi dădu seama cînd trecu cu şenilele peste broscuţa VW care tocmai trecea cu a doua roată peste broscuţa încuiată descuiată. Servantul conducător al amfibiului dădu vina pe băşina pe care tocmai o trăsese şi îşi spuse sieşi “iarăşi fasole”… dacă nu cumva spuse “iarăşi varză”. Din păcate nimeni nu ştie: amfibiul era blindat, iar ceilalţi martori ai întîmplării (broasca de sub broscuţă şi pescarul care o conducea în stare avansată de ebrietate) muriseră deja.
Leave a Reply