(… dar nu o s-o fac!!!)
Iulian Traşă m-a onorat cu propunerea de a juriza un concurs de epitafuri comice pe Moartea Online. Drept pentru care mi-am amintit că…
O copywriteriţă ucenică foarte promiţătoare (nu în sensul ACELA, măgarilor) mi-a povestit următoarea păţanie:
A participat la un concurs de creativitate publicitară pentru studenţi (nu spun care, dar nici nu sînt multe…); s-a clasat modest; dar… tan-tanaaa… a avut surpriza să îşi recunoască ideile (pînă la detalii destul de particulare) reluate într-un spot radio, peste ceva vreme. S-a interesat fata şi a aflat că agenţia care făcuse reclama era printre organizatorii olimpiadei, başca avea un om în juriu… Din felul în care mi-a relatat, nu părea să mintă sau să paranoizeze. La preluări de idei sînt Stan Păţitul şi i-am recunoscut acea frustrare neputincioasă a celui deposedat de rodul minţii sale.
Alte asemenea zvonuri, venite mai cu seamă din partea celor plini de idei dar lipsiţi de apărare, m-au pus pe gînduri…
Legătură pur întîmplătoare cu scandalul Mungiu-Mihu:
Jurizatorul Mungiu l-a declarat pe jurizatul Mihu cîştigător la concursul de scenarii HBO. Mihu şi-a încasat premiul de 2000 EUR pentru un scenariu despre un avort ilegal sub ceauşism. După care hop! Mungiu, ajuns concurent la rîndul lui, cîştigă Cannes-ul cu un film despre un avort ilegal sub ceauşism. Mihu acuză: nu doar ideile în mare coincid, ci şi imaginea-şoc cu fătul avortat plutind în baie – o amprentă personală prea puternică, ca să nu-l bănuie pe fostul său jurizator că s-a lăsat (cel puţin) influenţat…
Scandalul actual e încă şi mai greu de jurizat. Nimeni nu are monopolul pe tematica avorturilor ceauşiste: în 2005 TVR produce Decreţeii lui Florin Iepan; în 2006 Ana Maria Sandu publică romanul de succes Fata din casa vagon (btw, romanciera e cunoscută ca jurnalistă pe teme cinematogafice la Re:publik)…
Acelaşi topic care ne bîntuie şi pe care nu ni-l putem chiureta din minte… Acelaşi spectru al avortonului care a marcat tinerele generaţii de creatori… Din cîte se pare, fratele Mungiu a exprimat exponenţial obsesiile noastre ontice. E meritul lui. Dar…
Diferendul cu Mihu trebuie şi el tranşat. O discuţie post fest(ival)um plină de francheţe între jurizatorul jurizat şi jurizatul acuzator ar clarifica situaţia. Cu profi la ATF şi critici FIPRESCI în juriu. La TVR la oră de vîrf.
Altminteri teama furtului de idei îi va paraliza şi mai tare pe participanţii la concusurile româneşti de creativitate…
Şi, cum ziceam, fiind în juriul de epitafuri tip Săpînţa, aş putea să le fur sămînţa…
Dar n-o s-o fac. Nu de alta, dar epitaful fiecăruia e unic, aşa cum îi e soarta. Aşa cum îi e viaţa de acum şi moartea de cît mai tîrziu, le-o doresc tuturor.
mungiu mihu cannes hbo offspring
Leave a Reply