Am lansat astă toamnă, în cadrul concursului Cîştigă cu Scornelius (găzduit de LiterNet), o ediţie Mioriţa Remix care le cerea concurenţilor să pastişeze celebra baladă (titlul oficial, Completează spaţiul mioritic, făcea aluzie la modelul iniţial, cu spaţii libere, de completat ca un formular). În momentul lansării, cel puţin două iniţiative similare erau online: concursul ad hoc al lui Jubjub care ne îndemna să traducem Mioriţa într-o franceză de “tip furculision” şi primele episoade din Mitomania lui Erhan (serial găzduit de Metropotam), cele dedicate Mioriţei. Le-am citat pe blog, în debaraua concursului.
În articolul de start, am dat exemple de pastişe mioritice mai mult sau mai puţin celebre de pe net sau din offline. Am taguit un cîntec sarcastic al Adei Milea din fonoteca LiterNet-ului, care deconstruia Mioriţa la greu. Mi-am pus problema să fac la fel cu Pohoenix sau Zdob. Am renunţat: intenţiile lor de prelucrare a Mioriţei erau prea “pe bune”, or eu le ceream concurenţilor rescriere ironică, dezvrăjită şi, pe cît se poate, anti-fatalistă!
În orice caz, am încercat să îi citez pe toţi cei care mai avuseseră ideea înainte. Le cer iertare celor pe care i-am omis.
Dacă aş fi fost mai bun la clarviziune, aş fi menţionat şi faptul că, peste jumătate de an, Radio Guerrilla avea să lanseze un concurs similar, anume Rescrie Mioriţa. Îmi pare rău că, din lipsă de antrenament divinatoriu, mi-a scăpat proorocirea. De la amicii guerrilleros nu pot pretinde să menţioneze, fie şi micuţ, cu asterisc şi notă de subsol la corp 6, faptul că mult lăudatul lor concurs de originalitate nu e tocmai original; ci că duce mai departe, frumos, mio-ritmic, în tradiţia folclorului urban, ideea lui Scornelius (de fapt ideea Cristinei Foarfă, cedată cu graţie cauzei scorneliene)… Ei se proclamă ciobani şi e normal să aibă o atitudine mai 
toporelnică faţă de iniţiativele independente şi non-profit.
Cu toate astea, o ocheadă prin arhiva lui Scornelius i-ar fi scutit de surprize: participarea în cazul Mioriţei a fost mai “uscată”, mai puţin fertilă ca în cazul precedentei ediţii, cea cu produsele Eminescu. Am avut doar doi premianţi, ce-i drept geniali, dar… statistic vorbind Mioriţa nu i-a prea inspirat pe scornelitori.
În orice caz, am încercat să îi citez pe toţi cei care mai avuseseră ideea înainte. Le cer iertare celor pe care i-am omis.
Dacă aş fi fost mai bun la clarviziune, aş fi menţionat şi faptul că, peste jumătate de an, Radio Guerrilla avea să lanseze un concurs similar, anume Rescrie Mioriţa. Îmi pare rău că, din lipsă de antrenament divinatoriu, mi-a scăpat proorocirea. De la amicii guerrilleros nu pot pretinde să menţioneze, fie şi micuţ, cu asterisc şi notă de subsol la corp 6, faptul că mult lăudatul lor concurs de originalitate nu e tocmai original; ci că duce mai departe, frumos, mio-ritmic, în tradiţia folclorului urban, ideea lui Scornelius (de fapt ideea Cristinei Foarfă, cedată cu graţie cauzei scorneliene)… Ei se proclamă ciobani şi e normal să aibă o atitudine mai 
toporelnică faţă de iniţiativele independente şi non-profit.Cu toate astea, o ocheadă prin arhiva lui Scornelius i-ar fi scutit de surprize: participarea în cazul Mioriţei a fost mai “uscată”, mai puţin fertilă ca în cazul precedentei ediţii, cea cu produsele Eminescu. Am avut doar doi premianţi, ce-i drept geniali, dar… statistic vorbind Mioriţa nu i-a prea inspirat pe scornelitori.
Nici răspunsurile de pînă acum de pe pagina de concurs a Guerrillei nu arată prea roz… O parte dintre concurenţi au răspuns, fără mult spor, şi pentru Scornelius. La noi n-au cîştigat nimic. Dar poate că la ciobani merge…
Leave a Reply