Pentru acest cîntec de pe albumul Maniac, Emil Viciu mi-a dat direct versurile refrenului: lasă-mă să dorm / la televizor… De aceea Emil e trecut co-textier. Eu am scris restul textului, dar practic tot la sugestiile lui. Dintre care cea mai puternică sugestie e muzica însăşi! Clipul, cu ditai Mălăele, Caşcaval şi alte alimente grele ale scenei şi ecranului, a fost un montaj cu imagini din scurtmetrajul Pehlivan al lui Dan Petcan (care a fost bine primit în circuitul festivalurilor), film care a avut coloană sonoră cu Sarmelele Reci. Fasonul romantic-clovneresc
al s-a potrivit cu intenţia blînd-ironică a cîntecului.
Eu ziceam despre clip că e un trailer, dar maestrul Gianiny m-a corectat: există un alt termen englezesc pentru genul ăsta de videoclip care face reclamă şi la film, şi la cîntec… Mi l-a zis, m-am mirat, dar l-am uitat. Oricum, cică ăsta ar fi fost primul clip de acest fel din România! Reproşul lui major era de a nu fi ştiut să ne laudăm cu această premieră, care ar fi adus faimă, presă, PR, interes public… El era pe cale să combine o astfel de asociere film-muzică pentru Paraziţii lui (da, ştiu, între timp s-a deparazitat…) şi regreta că Sarmalele, care îi luaseră caimacul, nu ştiuseră măcar să exploateze momentul… Ce ar răspunde “băieţii mei” la genul ăsta de discuţie? – Dar, dar noi avem muzică…
Leave a Reply