Incredibil! Oamenii ăştia consumă atîta timp din emisiune pentru o gîlceavă lingvistică! Şi nici unul (ba chiar “niciunul”!!!) dintre ei nu este Pruteanu!
De ce oare s-a simţit CTP obligat să răspundă cîrcotelii lui Turcescu (acesta îndeajuns de nepoliticos ca să-şi întrerupă invitatul din şirul ideilor, doar pentru a-i corecta o nazală abia sesizabilă)?! Ce!? Îi dădea bila neagră că n-a pronunţat corect? Se făcea de rîs în faţa publicului “telectual”?
S-au întîlnit două hiper-orgolii, pe cît se pare, fostul cu viitorul preşedinte CRP (ceea ce-i mai mult decît o funcţie! e un statut!! e o vocaţie!!!)…
Da’ ce e cu Turcescu ăsta!? doarme cu dicţionarul sub pernă sau ce are!? Ce se-ntîmplă cu oamenii ăştia?!
Sînt ei exponenţii unei intelectualităţi care nu-şi găseşte adevăratul rost în societate!?
Acuma! Ce zic eu că ar fi trebuit să răspundă CTP-ul dacă avea prezenţă de spirit şi deplina conştiinţă a valorii sale. Ar fi trebuit să răspundă aşa: eu dictez regulile! Dicţionarul ăsta este prost, din moment ce nu ţine seama de uzul vorbitorului român şi, ca un corolar, de uzul limbii pe care îl consfinţesc eu, CTP, important utilizator al limbii române din anii ’80 încoace (mă rog, de cînd şi-a publicat el primul roman SF).
Dar deh! Într-o cultură mică, lexicoanele normative îi sperie pînă şi pe cei care fac (sau ar trebui să facă) norma.
Şi acum! De ce se zice “grizonaNt” şi “antIcameră”? – Pentru că aşa au fost împrumutate ele din franceză, respectiv din italiană, iar în acele limbi e foarte logic să fie aşa:
– “grisonnant” înseamnă care încărunţeşte, în curs de încărunţire, deci nu gata cărunt, nu albit cu totul; de aceea e la participiu prezent, nu perfect (trecut);
– “anti” în italiană înseamnă, ca particulă spaţială, ceva din faţă, cum ar veni DIN PARTEA OPUSĂ a unei alte clădiri, încăperi; deci antIcameră nu înseamnă dpv “logico-gramatical” camera dinainte, ci CAMERA OPUSĂ; şi trebuie să ne-ncredem în constructorii italieni, că ei ne-au introdus termenul pe la 1900, cînd construiau case boiereşti cu astfel de împărţiri interioare.
Totul e să keep it cool (apropo de Pruty)… Să fim mai toleranţi, mai ales cînd e vorba de neologisme din astea, “ebluisante”… Procese asemănătoare de adaptare la uzul românei au suportat cuvinte precum “detaliat” (pe care l-am împrumutat din fr. în primă fază ca “detaILat”… iiihhh, ce fandosiiit), “vîscozitate” (hiper-corect ar fi “vIscozitate”, dar… yak!), precum şi “a inoportuna” (împrumutat din fr. ca “a importuna”… îîîhhh). Mai nou suferă acelaşi tip proces de adaptare “pisoarul” care devine tot mai mult “pişoar” (pentru că, totuşi, la el te pişşşi…) şi “mass-media”, pentru care mai nou ne e admisă, slavă Cerului, declinarea la formele oblice (genitiv şi dativ).
Proiectilele “brizaNte” chiar aia fac, ce spune CTP (cu titlul că ar fi absurd, dar în realitate nu e)…
Şi că veni vorba de verbul briser? Cum să ne oblige DEX-ul, Academia, Patriarhia etc. să folosim – în loc de “brizbriz” – atît de derutantul “brizBIZ” (cf. fr. brise-bise)?! Ni se-ncurcă limbile, domnu’ Turcescu…
Leave a Reply