Ce serbăm în realitate pe 14 februarie

(c) Voicu Bojan
Acum fix 9 ani, pe 14 februarie 1998, doamna mea şi cu mine ne căsătoream civil. Era într-o sîmbătă. Cînd, cu cîteva zile înainte, ne-am înscris pe listă, funcţionara de la starea civilă ne-a spus: ştiţi, 14 februarie e o ocazie foarte frumoasă, e Ziua Îndrăgostiţilor…
Pe atunci nu începuse demenţa consumeristă de Valentine’s Day. Am zis: de ce nu, e Sfîntul Valentin, protectorul îndrăgostiţilor… Ce coincidenţă frumoasă: s-o fixăm pe 14. Şi pe 14 a fost.De atunci, de la an la an, ne este tot mai greu să ne sărbătorim ziua căsătoriei. Oraşul e tot mai năucit, tot mai aglomerat, tot mai isterizat de promoţii şi super-oferte. Restaurantele sînt tot mai pline de tineri conformişti şi hămesiţi după happy-meal-uri şi băutură gratis. Căutarea unui cadou în zilele dinainte se apropie tot mai mult de febra mercantilă din ajunul Crăciunului. Totul sub semnul inimoarei dodoloaţe. Totul sub pintenii marketing-ului multinaţionalelor, disperate să-i scoată pe cumpărători din hibernare. Totul sub oblăduirea unui Valentin care la catolici e sfînt, la protestanţi se termină cu particula -zdei… Iar nouă ni se dăruiesc tot mai multe prilejuri să pomenim de zzzde… şi altele! Pe care nu le zicem însă, pentru că nu vrem să ne enervăm de ziua noastră. Ca oameni care chiar îşi celebrează dragostea în această zi, indiferent de semnificaţia ei pentru restul lumii; şi care sînt chiar perturbaţi din intimitatea şi intensitatea acestei sărbători a lor; soţia mea şi cu mine am ajuns la o concluzie apropo de această zi pe care sistemul ne-o strică, ne-o urîţeşte, ne-o pîngăreşte de la an la an mai mult. Privind în jur, am constatat că, pentru români cel puţin, Valentain Zdei e o zi a cadourilor, da, dar a cadourilor reduse, a ofertelor, a daibogiului. Ceea ce schimonoseşte dragostea, ca să nu zic chiar că o contrazice. Vorba aceea: ori dragoste, ori interes! (Iar noi ne-am căsătorit din dragoste…)
Dimpotrivă, Mărţişorul e ziua dăruirii, întrucît de Mărţişor oferi ceva, cît de mic, cît de simbolic, dar încărcat cu sentiment (ca să nu mai zic de forţa tradiţiei).
Aşa că vă urez încă de acum “Happy Mărţişor”!

44 responses

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Latest Posts