textier.ro

Un “la mulţi ani cu sănătate” lui Johnny Răducanu, care a împlinit zilele astea 75 de ani.
Mai degrabă din coincidenţă, Metropotam publică un interviu luat acestui Ray Brown al României de către Letiţia, o fată entuziastă care îl face pe Johnny “cîntăreţ” (ceea ce în jargonul de jazz înseamnă vocalist, singer)… Abundînd în superlative, şapoul le ascunde – hélas – pe cele mai meritate de către “stăpînul ritmurilor”: cele referitoare la activitatea sa de contrabasist şi de compozitor/aranjor/inegalabil valorificator al folclorului românesc. Noroc că maestrul, aflat în mare vervă, răspunde şi la întrebările care nu i-au fost puse. Cum ar fi cea despre manele. Manele adevărate, tradiţionale vs. neo-manele contemporane, “de plastic”. Maestre…

“Astia [neo-maneliştii] habar n-au sa cante manele. Iar romancele alea care dau din buric […] sunt mai rau ca niste c…e. Nici macar nu danseaza in ritmul muzicii.
Textele le fac vulgare, ce-i oftatul ala de doi bani, gen aoleeeu mama?; iar ei sunt niste mediocri si daca se cred grozavi, le dau eu, Johnny Raducanu, lectii de manele. Nu pe vorbe. Ma trag de la Dunare unde s-a vorbit turceste si stiu ce sunt alea. Manele adevarate am cantat si eu. Merita sa fie injurati pentru mutilarea folclorului romanesc. Oricum, folclorul romanesc n-o sa-l miste nimeni si nimic. […] Astia mutileaza tot. Unde s-au pomenit manele cu chitara bas si cu baterii. Ii fac de c…t pe toti. Ca ei nu au curajul sa se lege de mine. Si eu sunt tigan. […] Manelele sunt frumoase, cu conditia sa le dai valoare artistica. Ele sunt o specie inrudita cu hora noastra romaneasca. Si Romica Puceanu a cantat manele, dar o facea ca lumea. Detinea arta sunetelor, avea feeling, spunea ceva. Astia nu spun nimic. Sunt de o vulgaritate rara. […] Asta e o molima. Iar poporul roman e contaminat.”