textier.ro

Se pare că Dumitru Gorzo a fost invitat vineri în Frame, la lansarea cărţii lui Andrei Gheorghe, absolut din greşeală. Supunîndu-se legilor lui Murphy, vreo asistentă surmenată care trebuia să-l invite pe Gorzo (Andrei) filmologul, “coleg” de B-24 cu Gheorghe, s-a oprit pe lista de contacte la… Gorzo (Dumitru) pictorul. Tema invitaţilor era să citească o schiţă din carte fiecare – de la politicieni ca Ponta şi Boureanu la scriitori ca B. Ghiu şi T. Octavian, trecînd prin planete ca Moldova şi comete ca Nicola (ei da: am fost şi eu acolo, la capitolul florini, alături de Piersic jr). Gorzo (pictorul) neştiind consemnul, nu şi-a pregătit textul de lecturat. Atunci, fie din spirit de bravadă (“hai să fiu eu mai alternativ decît Gheorghe”), fie din cine ştie ce frustrări inavuabile s-a apucat să relateze “cum f… ciobanii oile” – unei asistenţe, din care nu lipseau doamnele respectabile (Corina Drăgotescu sau doamna Andrei Gheorghe…) şi minorii (fetiţa lui Andrei Gheorghe)… Pasămite o parodie a subtitlului Banalitatea s-a născut la oraş al cărţii: tot astfel, a pretextat Gorzo, se poate spune că “genialitatea s-a născut la sat” şi, cum procedeul zoofil al ciobanilor ar putea fi un exemplu de geniu rural aplicat… iată-ne iniţiaţi fără voie în tenebroasele secrete ale stînelor! Culmea e că pastişa lui Gorzo se aplica unui titlu pastişat la rîndul lui după Blaga, cel care credea “că eternitatea s-a născut la sat”… P(r)ostmodernism, frate! La încheiere vorbitorul nu a ratat o aluzie “haioasă” la savoarea brînzei telemea…
Asistenţa l-a ascultat cu deplină răceală. Următorul invitat la microfon, Florinel Piersic, a încercat să detensioneze atmosfera cu o glumă de circumstanţă…
Acuma da: ştiu şi admit că pentru artişti telurici şi glandulari precum Dumitru Gorzo, frustrările cu cît sînt mai maladive cu atît sînt mai creative etc. Ştiu şi nu contest faptul că, în arta sa, Gorzo îşi exhibă cu forţă şi grandilocvenţă himerele cele mai stranii şi că sînt oameni care îi apreciază rezultatele. Ba chiar sînt dispuşi să le şi agaţe pe perete! Ştiu şi încerc să accept faptul că post-hedonismul actual cere transgresarea a noi şi noi limite, într-o logică (ilogică?) a purificării prin perversiune extremă. Etc.
Dar vineri seară am fost acolo şi am experimentat, alături de ceilalţi, un mare sentiment de nepăsare (spre plictis…), în faţa performance-ului gorzoid care îmbina exhibiţionismul verbal cu zoofilia prin evocare şi cu pedofilia prin proximitate. Şi – excepţiile fiind deja amintite – nu eram tocmai un public de fete mari: era acolo Chişu care ho-ho-ho… ; erau – vorba aceea- persoane liberale, ca alde V. Ernu şi J.L. Sterian; erau tineri critici literari, precum Alex Matei şi Sanda Tivadar, updataţi la tendinţele cele mai decadente din literatura occidentală. Dacă a plutit printre noi o senzaţie peniiibilă, aceea nu a fost pudoare, ci plictiseala de a fi martori la încă o căzneală alternativă transgresivă cu fiţe culturale-n ea.
Per total a fost însă o seară agreabilă, plină de spirit autentic, marca Gheorghe.
M-ar consola să ştiu totuşi că măcar el, Gorzo the great Gonzo, s-a excitat atunci, acolo. Un lucru a reuşit, oricum: a f… un cal în p…