În Cotidianul de azi e publicată dezvăluirea referitoare la “sursa Rică”, cea pe care criticul Peter Banyai, persoana urmărită, o identifică cu Johnny Răducanu. În anii ’80, jazzmanul român, vădit fan al lui Charles Mingus (de la care copiază look-ul cu pălărie şi bărbuţă), alege să meargă pe urmele idolului său american şi lasă contrabasul pentru pian. Francheţea lui Banyai, care îi spune că “este un mult mai bun contrabasist decit pianist”, îl înfurie pe Răducanu şi le strică prietenia. Tot cam pe atunci încetează şi notele informative…
Din reacţiile comentatorilor online, se vede că adevărata dezvăluire a articolului este cea referitoare la valoarea lui Johnny ca pianist.
O discuţie sinceră despre arta anevoie apreciată versus cabotinismul de necesitate poate începe sub auspicii bune. A nu se trece cu vederea “şerveţelele” lui Nichita Stănescu…
Un ciot de dezbatere în acest sens am iniţiat pe blogul HotNews, unde, pentru moderaţie, adaug aprecierii lui Johnny în calitate de contrabasist, elogiile cuvenite pentru toată activitatea de compozitor, aranjor şi valorificator al folclorului românesc.
Leave a Reply