Vidu le intuieşte bine. Îngheţata e, la urma urmelor, lapte îngheţat.
Lapte sau… chiar… lapţi!
Interesantă ar fi fost şi varianta pentru femei. Ambiguitatea dintre lingerea/muşcarea conului şi felaţie – alimentează o ditai tradiţia de reclame pentru îngheţată (ca să pomenesc doar un domeniu care mi-e familiar), pline de doamne încălzite cu buze senzuale… Ce ar fi trebuit să facă un caricaturist în această situaţie, ca să evite efectul de înjosire a erosului; de (în ultimă instanţă) misoginism?
Nu mai zic de combinaţia ciocolată + vanilie! Ciocolata – se ştie, e un excitant; iar înghe de vanilie cică ar fi un afrodisiac…
Ah, şi una evocînd iubirea de copii (nu spun vreun termen grecesc… altul decît platonism): într-unul dintre primele spoturi la înghe Delta (chestie de acum 10 ani…), plin de scene de consum entuziast al mai multor tineri de ambe sexe, uzi, în costume de baie; apare timp de două secunde imaginea unui tătic care muşcă uşor cu buzele, a dezmierdare, pielicica unui copil de 6-8 luni, care rîde gîdilat.
Asta bate toate senzaţiile de prospeţime!
Leave a Reply