http://www.revistacultura.ro/articol.php?rezultat=198
Se cheamă “Roblogomania sau despre mania blogurilor în România” şi este un dosar-anchetă mai serios decît obişnuitele articolaşe de “umplut pagina culturală” cu care ne-au obişnuit publicaţiile româneşti. Firesc, dacă te gîndeşti că l-a coordonat Cătălin Sturza, un observator dedicat al domeniului.
Pentru ancheta care îi însoţeşte analiza, Cătălin mi-a făcut onoarea să îmi ceară şi mie opinia, alături de ale unor “blogger-i veterani, […] scriitori, universitari şi teoreticieni de o înaltă ţinută internautică”: Iulian Băicuş, Adrian Otoiu, Lucian Popescu, Sorin Adam Matei, Lucia Simona Dinescu, Carmen Holotescu, Florin Lăzărescu, Radu Ionescu şi Cristi Neagoe.
Răspunsuri excelente, care mă fac să mă ruşinez că “nu m-am concentrat şi eu mai mult”…
Ca să ţin totuşi fruntea sus, redau pasajul în care comentez “Notele berlineze” ale lui Andrei Pleşu, articol cu care Dilematicul şi-a cam ridicat blogosfera în cap…
Informaţia e mai liberă pe Internet, e mai greu de controlat, e mai proteică. Uitaţi-vă la China: cenzura de stat abia-abia mai reuşeşte să ţină în frîu democratizarea informaţiei. În România, în care libertatea presei e pusă tot mai mult în discuţie de polarizarea marilor trusturi, iniţiativele particulare legate de Internet fac zi de zi mici revoluţii în domeniul informării publicului, al democratizării, al restaurării civismului. Mulţi bloggeri au fost nedumeriţi, unii chiar revoltaţi, de Notele berlineze ale lui Andrei Pleşu dintr-o Dilemă… nu mai veche de vara asta, în care domnia-sa, citînd dintr-un gînditor neamţ stîngizant, dezvolta teoria conform căreia blogurile şi celelalte forme de interacţiune online ajung să formeze o reţea teroristă… Domnul Pleşu, care are multă influenţă, se ocupa acolo de nişte rafinateţuri occidentale, vag insidioase şi greu sesizabile, de care noi sîntem încă departe, în ţara cu un număr crescînd de ziarişti bătuţi şi ameninţaţi pe an. Ar fi nevoie poate ca altcineva, la fel de credibil şi de influent, să explice lucrurile fundamentale, mai urgente şi mai concrete. Ar trebui spus că Internetul ne dă posibilitatea de a alege; că, spre deosebire de tirania sursei unice (sau a surselor limitate şi controlate) de informare, care te oprimă prin mesaje ale puterii discreţionare, Internetul îţi furnizează ţie, om liber, posibilitatea de a te informa, de a te forma ca membru al cetăţii; cu alte cuvinte, îţi furnizează ţie puterea.
Leave a Reply