www.t-post.se
Această “pungă de plastic” de anul trecut, care celebrează semicentenarul inventării tricoului, a primit multe aprecieri, tocmai atunci cînd îmi reproşam mai mult evazionionismul şi lipsa de implicare… Cînd colo – iată de unde se iţeşte interesul public!
Rigoarea de spaţiu de la B-24-FUN m-a împiedicat să marşez pe ironizarea tricourilor cu inscripţii anti-americăneşti şi anti-consumeriste (echivalente în fond ale unor neverosimile turbane cu inscripţii anti-islamice)…
Juma’ de veac de mâneci scurte
… şi piepturi vorbitoare
Anul ăsta se sărbătoresc 50 de ani de la inventarea t-shirt-ului. Înc-o scorneală comercială – bombăne unii. Înc-o strădanie de-a americanilor de a-şi încropi niscai istorie şi cultură – ricanează alţii.
OK, academicienilor, dar bruma lor de istorie şi cultură a ajuns să influenţeze o lume. Când până şi ultra-stângiştii care militează împotriva dominaţiei SUA îşi marchează strigătul de luptă printr-o inscripţie pe tricou – nu e ăsta un semn că razboiul le e dinainte pierdut?
Primele t-shirt-uri, lansate acum jumătate de veac de compania Hanes, îi vizau pe sportivi. Dar ca şi alte articole din garderoba casual, tricoul s-a transformat din accesoriu sport în ţoală a libertăţii.
În plus, libertatea corpului, lăsat să se simta şi să se exhibe confortabil, a prilejuit în mod firesc libertatea spiritului… Şi iata t-shirt-ul devenind un suport al exprimării libere, prin moda imprimeurilor. Surferii, skaterii şi motocicliştii – astea au fost stabilite în SUA ca grupurile cele mai influente în dezvoltarea culturii t-shirt.
În România, primele tricouri de bumbac şi le imprimau hippioţii artizanal, prin învârtirea vopselei textile care trebuia să dea efecte psihedelice, de vârtej. Au urmat tricourile de nylon cu Bruce Lee. Apoi hop şi tricourile disco, cu Abba şi Boney M! Rockul a înnegrit tricourile, punk-ul le-a sfâşiat… Iar Revoluţia le-a permis românilor să poarte în deplină libertate tricouri “branduite”: adevăraţi oameni-afiş plini de o veselă şi inconştientă fudulie.
Leave a Reply