Lichiorul lui Goethe mi-a amintit de celebre asocieri dintre poeţi şi licori.
Dăm la o parte villonelele, păstorelismele şi catrenele lui Khaiam. Nu vorbim de bacanale, dionisii, cînturi goliardice; nici de cîntecele lui Gică Petrescu sau de “Şpriţul de vară” al textierului (ultimul pe listă, cu voia dv.)… Nimic scris: vorbim despre ce (sau cine…) e îmbuteliat şi căpăcit cu plută. Poeţi reificaţi şi vinificaţi. Poeţi pe care-i poţi degusta, sorbi şi gîlgîi.
Şi avem aşa:
Lacrima lui Ovidiu (vin licoros de Dobrogea);
Bordeaux-ul lui Rimbaud (un Charleville-Mezières… “pe care… l-am… băut”);
Vinu’ lu’ Dinescu (Gălbioară de Potelu, vin uşor din nisipurile Olteniei).
Din lipsă de poze ale sticlei, redau posterele propuse de agenţia de design Inova, cîştigătoare a premiului AdMaker, la un concurs pe care l-am organizat acum 4 ani, alături de Bogdan Alexandrescu de la Notorious şi Filip Stoler, evident sub patronaju’ lu’ Dinescu.
Coperta Alcoolurilor lui Apollinaire i-o dedic micului Apollinaire, un cultivator al dihotomiilor stricte, maniheiste, care, prin reacţionarismul lui “haios”, l-ar nedumeri pe ilustrul său naş de peste veac (şi de peste pod).
Continuă careva? Vă dau voie şi cu sportivi, actori şi cîntăreţi.
Pe Draga Olteanu la 2 litri şi Ochii lui Dobrin i-a evocat acelaşi preaplecat, al dv., mandea.
Leave a Reply