Cum a apărut Scornelius, cum mi-a venit ideea “produselor Eminescu”, cum se face că nu am născocit nimic, nici Penescu nici eu, ci doar i-am pus pe alţii să o facă… – toate acestea (şi ceva în plus) în articolul-confesiune acordat Dilemei la solicitarea lui Cezar Paul-Bădescu. Am primit cîteva laude pentru acest cœur mis à nu, semn că din cînd în cînd merge să mai dau drumul robinetului cu destăinuiri la persoana I… mai ales cînd o fac cu sinceritate şi cu nimic de ascuns.
Dezamăgiţi vor fi poate doar scandalagiii de serviciu care, prin prezenta, îşi văd deşirate intrigile alarmist-conspiraţioniste.
Articolul a fost preluat în grupajul de ecouri scorneliene al LiterNet-ului, printre diferite pro-uri şi contre… Că acestea ultimele sînt răuvoitoare şi rău intenţionate – se poate lesne constata, în deplină transparenţă, prin simpla consultare a materialelor la care fac referire şi care le sînt acum vecine.
Leave a Reply