Sub un titlu care evocă 3 cîntece ale acestor 3 trupe, Alex. Leo Şerban întrevede o continuitate stilistică între Timpurile Noi ale anilor ’80, Sarmalele Reci ale anilor ’90 şi Vankul deceniului următor (evident, periodizarea este convenţională). Maestrul Leo vorbeşte o filiaţie (lucru rar în muzica românească, în care înaintaşii direcţi sînt îndeobşte taxaţi de dinozauri), decupîndu-şi playlist-ul cu precădere pe linia erotică. Ignorînd voit Timpurile nouăzeciste (varianta Iliescu, probabil prea dură pentru gusturile sale), ALŞ vede în Partizan moştenirea oficială a Timpurilor Noi… din vremurile vechi (TN varianta Moldovan). Nu insist asupra rîndurilor despre Sarmale: spun doar că merită citite. Urmează o cronică de album Vank, trupă la care criticul apreciază senzualitatea şi prospeţimea sugestiilor.
Leave a Reply