Dan Boicea pune pe prima pagină a Adevărului ştirea despre cel mai tare concurs online de creativitate. Scoop-ul urcă vertiginos în topul celor mai fierbinţi ştiri.
În afară de mine, care explic cum vine treaba cu Scornelius, mai sînt rugaţi să-şi dea cu părerea tinerii scriitori Claudiu Komartin (reactiv şi creativ) şi Bogdan Al. Stănescu (mai degrabă pozitiv), dar şi ditai ministrul culturii Adrian Iorgulescu (oficial, spre negativ).
Închide grupajul Horia Gârbea, mustrător:
“Eminescu nu e o târfă, să-l scoţi la produs.”
Dar vai! Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva? Sloganul primei ediţii a lui Scornelius este “PUNE-L pe Eminescu la produs”, o altă exprimare pentru întrebarea “ce produs e Eminescu?”. You dirty mind, Hor(n)ia… Tu cînd pomeneşti chateaubriand-ul ca delicios fel din carne de vită, nu comiţi oare aceeaşi impietate faţă de romanticul francez?
Un gînd bun totuşi pentru Horia Gârbea (important dramaturg, poet, prozator, traducător, bon-viveur) care mi-a fost baci pe cînd debutam în literatură… prin anii ’80. Dacă astăzi gîndesc liber, dezinhibat şi scornesc concursuri ireverenţioase, e într-o măsură şi din vina ta, Horia. Dar mai bine să mă gîrbăcească Gârbea decît celebrii reacţionari de serviciu, care – se pare – sînt în vacanţă…
În schimb, Adrian Iorgulescu răspunde responsabil, ca un adevărat ministru:
“Eminescu are pentru mine semnificaţie de brand de ţară, deci nu îl văd ca pe un produs de utilitate imediată. Îl văd ca pe un proiect cultural, un summum al potenţialităţii creatoare din România. Nicidecum ca pe un produs de uz casnic…”
Deh: mari români, mari proiecte, mare potenţialitivizatoritate…
Deşi sînt coleg cu Domnia-Sa în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, eu unul nu m-aş avînta să-i dau sfaturi summului Creator despre cum să compună muzică pentatonică şi serială. În schimb, pe branding de ţară s-au făcut deja cîteva academii în Cişmigiu…
(Dincolo de ironie, “Cîştigă cu Scornelius” poate fi un bun cap de pod pentru o reflecţie despre brand-ul România – îndrăzneşte cu smerenie să creadă unul care s-a cam ocupat de brand-uri la cariera lui…)
În acest timp, în (realmente) marile culturi, se dă la peşte cu Shakespeare, se gătesc lazanele cu Dante şi se distrează ţîncii cu Hugo…
Ah, da, Horia: … şi se mănîncă Chateaubriand cu cartofi pai.
Leave a Reply