La un an de la publicarea în B-24-FUN a acestei pungi dedicate Bicentenarului Andersen, o reiau aici, ca să-l serbăm încă o dată pe povestitorul cu numerologie bizară (11+1 lebede, 5+1 sirene), care se bucură probabil acolo sus, de acest 200+1 venit din Dacia (ţară omonimă cu Danemarca lui pentru mulţi cărturari din Evul Mediu şi Renaştere).
Andersen decolorat
… sau, pentru noi, lebedele: www.hca2005.dk
Ceva Andersen? – De colorat, de decupat, de lipit abţibilduri? Avem Sirenuţa… – Nu, nu Sirenuţa, că moare la sfârşit… – Nu mai moare, doamnă, se poate?! Acum rămîne cu prinţul… Happy end, doamnă: să nu se indispună copiii… Şi ia uitaţi ce sutien decent are, din cochilii, ca să
evităm nuditatea… – Ce drăguţ… – Dar poate doriţi Soldăţelul de plumb… – Care, ăla şchiop? Cu balerina lui ticăită? – Se poate, doamnă!? Ia uitaţi ce Soldăţel valid avem aici: e biped! e declarat apt de toate comisiile! e avansat plutonier! Iar Balerina acum dansează latino… – Hm, eu ştiu?… Cam deprimantă totuşi povestea: prea mor amândoi… şi n-aş vrea să-l stresez pe-ăla micu’… – Dar vă rog, doamnă… Nu sunteţi dumneavoastră la curent: în noile ediţii trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi… – Nu zău! – Desigur, doamnă, acum tot Andersenul e nonviolent, optimist şi politiceşte corect… –Fetiţa cu chibrituri? – Merge cu bunica-n Antalia! – Împăratul cel gol? – I-au pus chiloţei Botezatu…
ORI poate vreţi, dragă doamnă, un Andersen tradus şi neadaptat: de citit, de visat, de fermecat copilăria de toate vârstele. Acum, că-n Valahia e vremea socului şi în lumea largă e Bicentenarul Andersen, să le citim copiilor, nepoţeilor şi finuţilor acele poveşti triste, (dar) pline de umor, cu sfîrşituri nu tocmai happy, care întredeschid însă poarta spre o fericire mai autentică.
Leave a Reply