SOS Mărţişor!Metro-mărţişor

De la Moşii de iarnă la Babele de Mărţişor

articol de Florin Dumitrescu, publicat în The One Magazine, în cadrul grupajului Ce-şi doresc bărbaţii (de 1-8 Martie), coordonat de Doru Iftime, featuring Dragoş Bucurenci, Dragoş Vasile şi Ciprian Stoianovici

1 Martie a fost dintoteauna o sărbătoare a veseliei şi speranţei. Chiar şi atunci (mai ales atunci) când o duceam mai rău, Mărţişorul reuşea să ne suspende ca prin minune relele şi belelele.
În Bucureşti bucuria se mijea din ultimele zile ale lui februarie, cele în care pornea comerţul Marţului. În anii cei mai ceauşii, culorile explodau neîngrădite în chiar inima târgului. În anii ’80, sfârşitul lui Făurar invada Piaţa Amzei cu o beatitudine vecină cu beţia. Efluvii de fericire inconştientă se transmiteau spre Romană, de la Leonida până către ASE. Pretutindeni înghesuiala festivă te îndemna să-i îngroşi rândurile. Vechea petrecere de Lăsata Secului se transferase parcă în carnavalul miniatural de pe tejghelele mărţişoriştilor. Nu toţi aveau legitimaţii de Fondul Plastic, cum cerea legea, dar miliţienii mai închideau un ochi…
Opresiunea politică se evapora miraculos. Cenzura era abolită: se dădea liber la exuberanţă! Se răsturnau stările şi scările!! Elefanţi din sticlă mai pitici decât coşarii; care se vădeau mai mici decât rândunelele; mai scunde la rândul lor decât caii-de-mare; mai micuţi şi aceştia decât frunza cvadruplă de trifoi; mai măruntă – ea de colo – decât buburuza!!! Un ochean întors în care ne regăseam cu toţii (şi cu toatele), simbolizaţi sau scălâmbăiaţi, care mai de care: negustorii, cumpărătorii şi destinatarele mărţişoarelor. Strigăturile te îmbiau să admiri galantarele, multe de anvergura unei genţi diplomat. Sloganuri fără ştiinţă, promoţii fără voie – deşi pline de inventivitate şi spontaneitate, făceau ecou atavic străvechilor iarmaroace. Moşii de iarnă vegheau în taină predarea de ştafetă… Fiecare an aducea un nou trend, un ultim răcnet în materie de mărţişoare: a fost, rând pe rând, moda pufoaselor, moda ţepoaselor, a guguloaielor ceramice, a muppeţilor, a monstruleţilor, a cocomârlelor şi a prototiptililor!… Nonconformismul făcea legea; anarhia guverna pentru câteva zile România. Nenumărate enclave ale unei mini-economii de piaţă, cu marketing folcloric şi etică negustorească, pâlpâiau un răstimp pe harta republicii noastre socialiste.
Grăbitul Făurar făcea loc aşteptatului Mărţişor. Doamnele, domnişoarele, profele, doctoriţele, sculerele-matriţere şi macaragiţele – toate defilau cu decoraţiile feminităţii-n piept. 1 Martie era ziua pupăturilor permise, a tandreţurilor sincere, fără protocol. Era ziua primenirii. Toate femeile erau frumoase. Şi cei mai stângaci bărbaţi arătau elegant cu buchete-n mâini.
Ce anume dădea calendei lui Marte esenţă femeiască şi substanţă mămoasă? – Ce altceva decât Babele: străvechea credinţă a mamelor şi fiicelor acestei naţii cum că soarta proprie şi năbădăile naturii împrejmuitoare sunt totuna. Un algoritm intim şi personal, diferit de la o femeie la alta, îi hărăzeşte fiecăreia dintre ele o Babă, dintre cele opt care preced Mucenicii. Cât de bună va fi vremea-n ziua aceea? Caracterul Babei se răsfrânge în dispoziţia femeii ca într-o oglindă tainică; şi îi prevesteşte mersul pe tot anul. Speranţe şi temeri, legăminte şi crezuri – toate-ţi sunt dezvăluite de Baba ta.
Dar iată… În anii 2000 ghioceii înfloresc din ianuarie; iar cadourile pornesc încă din 14 februarie, forţate de chilipiruri şi promoţii deloc romantice… Tot mai puţine femei poartă mărţişor în piept. Şi tot mai puţini bărbaţi le cumpără cu plăcere. Stresul goanei după cadou loveşte populaţia masculină deopotrivă cu impotenţa.
Nici mărţişoriştii nu mai sunt ce erau. În deceniul trecut au domnit peste scuaruri, ca nişte fericiţi copii ai Revoluţiei. De la an la an îi vedem însă mai pribegiţi, la intrarea mall-urilor, cu îndemnuri fără vlagă şi marfă reciclată, din care parcă numai şnurul, cu a sa forţă simbolistică, pare să reziste apatiei, asteniei, încălzirii globale…
Cum va fi Mărţişorul 2008? Cât vor fi Babele de geroase? De generoase? Cum se vor alinia Venus şi Marte? Răspunsul îl vom da noi toţi; şi fiecare-n parte.
Ne-ntâlnim la Universitate sau la MŢR? În Amzei sau la pieţele de cartier?
Dăm o fugă la bulgari după o marteniţa plină de magii bogumilice? Acolo Baba-i una singură, în ziua de-ntâi: e Baba Marta şi e mereu norocoasă (legenda o vrea fondatoarea naţiunii). Sau luăm drumul Moldovei, acolo unde poartă mărţişoare şi bărbaţii? (Aşa rezolvăm şi problema egalităţii…) Sau mergem, “măi frati-miu”, în Oltenia, să-i dăm de rost enigmaticului Dragobete?
Orice mărţişor, fie de unde ar fi, le-am aduce drăguţelor noastre, să-l însoţim cu şnurul îmbrăţişării perpetue: să le iubim cât e roşul, să sperăm cât e albul… şi cu siguranţă bucuriile ni se vor ţine şnur!
Foto: All Bulgaria Virtual Guide

Related links:
SOS Mărţişor!
SOS Mărţişor! by Andressa
NOU! SOS Mărţişor! by Moniq (dsp. mărţişoarele “de autor”)
Neo-NOU! Daţi Mărţişoare! by Raluca Enescu (dsp. mărţişorul ca ambasador cultural)

6 Responses to De la Moşii de iarnă la Babele de Mărţişor

  1. Anonymous Says:

    Frumos scris, buna problematica. Un singur comentariu mi-as permite, doar fiindca sunt filolog si pasionat de simbolistica etnografiei. Daca ar sti ca rosul e substitutul negrului, prin urmare al noptii sau al mortii din firul original al martisorului, cred ca nicio femeie nu si-ar dori sa fie iubita cat e rosul… Sa fii iubita cat vesnicia suna poetic, dar cat moartea sau noaptea e mai… impresionant, ca sa spun asa. Si nu neaparat in sens magulitor.

  2. textier Says:

    anonim: mulţumesc.
    altădată te rog semnează, măcar cu un nickname. mai ales cînd îţi împărtaşeşti vocaţiile, pasiunile etc… ce mă interesează pe mine că un anonim e filolog şi pasionat de etno?
    regret că trb. să mă explic, mai ales în faţa unuia care a învăţat în şcoală să citească atent un text: roşul şi albul se împletesc în spirală, ca la şurub, da? deci într-o mişcare eternă. de aceea am folosit “cît”, nu “cum”. nu zic mai mult, ca să nu te jignesc…
    (dacă eram mai explicit, cădeam în tezism. başca a trebuit să mă încadrez în 7000 k.)
    altminteri e un topic interesant, pe care îl ating un pic în epilogul din b-24-fun = sos mărţişor:
    femeia modernă se teme de negru, moarte şi alte baubauri, dar nu are cifrul simbolic. femeia tradiţională trăieşte pînă la somatizare ciclurile viaţă/ moarte, cunoaşte simbolistica, dar nu are nevoie de îndemnurile mele.

  3. textier Says:

    (3000 k)

  4. Pepper Says:

    That’s a cunning answer to a chaleglning question

  5. Isabelle Says:

    I read a lot of interesting articles here. Probably you spend a lot of time writing,
    i know how to save you a lot of work, there is an online tool that creates high quality, google friendly posts in seconds, just
    type in google – laranitas free content

  6. CfHTalQOzdvh Says:

    12.txt;1;1

Leave a Reply