de Florin Dumitrescu
versiunea integrală a articolului publicat în Adevărul de azi, la rubrica Glorii de galantar
Se spune că Nicolae Ceauşescu avea dificultăţi să pronunţe Murfatlar. Spunea fie Muflatar, fie Mutaflar – toponime admise de către cărturari; dar… prea suna aşa, ca din gura împleticită a unui beţiv. Ceea ce, pe la agapele tovărăşeşti cu vin alb, de soi, stîrnea zîmbete condescendente şi o stânjeneală… deloc tovărăşească. Aşa că, în 1980, localitatea Murfatlar e numită prin decret Basarabi, cu un nume „confecţionat” politiceşte în anii interbelici. E perioada ceauşismului protocronist, cînd Clujului i se atîrnă în coadă anticul nume Napoca; iar Turnului-Severin i se pune-n faţă Drobeta. (Alba Iulia abia scapă de rizibilul Apullum.) Basarabi nu e tocmai o denumire antică, dar sună româneşte, spre deosebire de Murfatlar, nume turcesc irecuperabil!
Aşa că de aproape trei decenii există un nume de loc care nu mai aparţine niciunui loc; dar care constituie o denumire de origine a unor vinuri. Cum ar veni, numai etichetele de pe nişte sticle şi niscai cîntecele populare străvechi mai duc înainte un renume istoric, încărcat de tradiţie, de istorie, de cultură.
Altminteri, orăşelul Basarabi e doar un loc pe unde trece şoseaua spre mare. Te grăbeşti să-l străbaţi mai repede, să poţi accelera. În afară de ricinul decorativ din curţi nu te frapează mare lucru. Lucian Mândruţă a publicat într-o mai veche Dilemă un reportaj scris în gara Basarabi: o dezolare, un pustiu, o lipsă care – descria teleastul – te copleşesc!
Dar – lângă localitate sunt colinele acelea splendide, rînduri-rînduri de vie. Şi înaintea panoului de intrare în oraş sunt panourile companiei Murfatlar. Această separaţie îţi dă sensul sărăciei spirituale a localităţii: faptul că Basarabiul nu mai e Murfatlar, faptul că aceşti oameni au fost deconectaţi de la o sursă naturală de cultură (în toate sensurile) se răsfrânge parcă şi în faţa ştearsă, indistinctă a locului, care altminteri ar putea să se lăude cu prima biserică românească, un adevărat ansamblu monastic paleocreştin. Dar oraşul numit ca atare Basarabi e un produs steril tipic comunist: nu tu vin, nu tu religie, ci doar industrii neperformante.
Către sfîrşitul anilor ’90, în locul despre care Mândruţă zicea că nu se întâmplă nimic, s-a întâmplat în sfârşit ceva. Oamenii de marketing de la Murfatlar S.A. au avut ideea să-şi etaleze vinul cu o comunicare tipic berărească: au făcut promoţii (au dat salarii pe viaţă), au impus brand-uri şi sub-brand-uri, au comandat spoturi TV şi le-au difuzat la greu. Idei simple în aparenţă, dar întâmpinate de comunitatea vitivinicolă de la noi ca adevărate impietăţi faţă de Măria-Sa Vinul… Cu timpul însă rezultatele au început să se simtă… Şi Măria-Sa a început să se simtă mai bine pe piaţă. După aproape un deceniu toate prejudecăţile faţă de Murfatlar au fost înlăturate, una cîte una, printr-o strategie abilă şi tenace.
Se zice cumva că Murfatlarul are numai vinuri dulci („ceaiuri”, în jargonul ironic al breslei)? Atunci clădim un sub-brand SEC de Murfatlar, reunind soiurile seci, pe care îl promovă agresiv. Rezultatul? Azi când comandă „un sec”, multora le vine să zică completeze: … de Murfatlar.
Se obiectează că Murfatlarul e cea mai tânără podgorie, înfiinţată de abia un secol? Atunci filmăm nu un spot, ci o epopee de spot, în care arătăm cum şi-au transmis murfatlarioţii tradiţia de podgoreni, de la o generaţie la alta, înfruntând vrăşmăşia vremurilor şi a regimurilor!
Mai nou – ultima frontieră: Murfatlar îşi promovează Locul ca atare, dealurile cultivate cu vie; acel „tărâm binecuvântat” care oficial nu mai apare pe hărţi. Un fel de Marlboro County legendar – ai zice, dacă nu ai şti că locul există ca atare; şi că regimurile vremelnice nu îi pot fura identitatea.
Să ne mirăm că că interesul comercial se poate vădi mai benefic pentru o colectivitate anume decât voinţa politică (nu rareori asimilabilă cu o simplă toană de potentat)? Mai bine să cinstim un pahar pentru cine merită. Şi să ne urăm ca noua iniţiativă deputăţească, a revenirii la denumirea istorică Murfatlar, să fi aprobată de Senat şi de preşedintele Traian Băsescu care – se ştie – e din partea locului.
Leave a Reply