sarmalisme 09 May 2012, 1 Comment

aici:

Cover CD

sarmalisme 17 December 2011, 6 Comments

După alegerile din 2004, a căror finală i-a opus pe Adrian Năstase şi Traian Băsescu, am scris Adrian Băsescu. Zoltan Andras a făcut muzica, Sarmalele Reci au cîntat-o, radiourile “alternative” ale vremii au dat-o… cam două săptămîni, după care au scos-o din playlist, cu pretextul că “totuşi, frate, noi nu dăm manele”…  OK, am înţeles, sînt prietenii noştri şi trebuie să-şi ia şi ei leafa (între timp nu şi-o mai iau nici pe aia)…

Care e însă faza?! Astăzi multe dintre numele politice mixate în text sînt date uitării, în frunte cu Adrian (Năstase). Pruteanu a decedat, (Rodica) Mantale s-a măritat, abia puţini anglofili înrăiţi mai ghicesc cine e Tony şi Margaret din distihul cu prim-miniştri! Rîdem de “Silvio Becali”, dar ia te uită că Silvio (Berlusconi cel cu AC Milan) e “arrivederci Roma”, iar Becali (cel cu FC Steaua) e halit din urmă de Diaconescu (cel cu OTV, DDTV şi PP). Iar Antonescu din versul final, care se voia a-l evoca pe belicosul şi mult statuificatul Ion,… azi ar fi identificat de toată lumea cu diafanul Crin.

Aşadar! Mă bate gîndul să updatez versurile. Caz în care… cum aş mai intitula cîntecul? Sugestii, careva? Ascultaţi, prindeţi algoritmul şi… băgaţi! Cîştigătorului/-oarei – un loc în faţă la următorul concert al Sarmalelor.

(Textul e tot pe Youtube, la info.)

UPDATE 18-12-11: O să tăiem şi versul “Vaclav Mălaimare”. Dintre cei doi oameni de teatru, Mălaimare a ieşit din politică, iar pt. Vaclav (Havel) a căzut definitiv cortina :( Viaţă lungă marelui MM de la un admirator al său din vremea Fetei din Andros. Un gînd pios pt. VH, (in)sufleurul idealurilor noastre. Cît timp ele ne rămîn vii, şi el aşijderea.

Pentru că de optsprezece ani cîntă “Ţara te vrea prost“, trupa Sarmalele Reci a fost aleasă să dea sunet campaniei “Lăsaţi-mă să învăţ”. Cazurile de copii împiedicaţi realmente să înveţe par să confirme vechiul refren punk-rock, astăzi mai mult ca oricînd. Dar Zoltan Andras şi “sleiţii” săi au simţit nevoia să lanseze un mesaj nou, de speranţă şi de răzvrătire faţă de faimoasa resemnare naţională. Şi atunci au compus cîntecul “Lăsaţi-mă să învăţ”, cu versuri dedicate tinerilor şi adolescenţilor… dar care au fost învăţate cvasi-instantaneu de către copiii de la cluburile Fundaţiei Mereu Aproape, în timpul filmărilor acestui videoclip.

Vînătorii de staruri TV care apar în clipurile muzicale vor descoperi aici nu atît vedete şi vedeţi, cît jurnalişti şi oameni de media dedicaţi unei cauze; mulţi dintre ei părinţi, unchi sau mătuşi… dar absolut toţi implicaţi în acţiunea Fundaţiei Mereu Aproape. Şi absolut toţi au consimţit că adevăratele vedete au fost copiii, cei care au cîntat de bunăvoie şi din joacă, dar impecabil dpv muzical.

E Moş Nicolae. E totodată şi Ziua Dreptului la Educaţie. Să facem un cadou copiilor defavorizaţi care – pentru cei mai indiferenţi dintre noi merită spus – mîine ne vor plăti pensiile. SMS 877: doi euro pentru viitorul lor… şi deci al nostru.

La mulţi ani!

biclopedia 02 December 2011, 9 Comments

S-a întâmplat în toamna asta, într-o zi însorită de weekend. Ieşisem cu fi-mea (patru ani şi jumătate), care de puţin timp învăţase să meargă pe bicicletă fără roţi ajutătoare. Deşi nu mai trebuia ţinută de şa, de la spate, fetiţa avea încă un mers şovăielnic şi de aceea mă ţineam repejor după ea, pentru siguranţă; ba pe alocuri trebuia s-o iau la fugă, ca să nu rămîn în urmă. Uite aşa trecem noi pe lîngă staţia de metrou Titan, unde un cerşetor tînăr (douăzeci şi…), perfect valid şi sprinten, îmi cere un leu. Tot zorind pasul, scot un leu din buzunar şi i-l întind. Fetiţa pedalează tare spre parc. Eu fug după ea cu leul în mână, privindu-l pe milog şi invitându-l să-l ia. În doi-trei paşi alergători ar fi putut să mă ajungă… Eu chiar mă opresc o secundă-două, ca să-l aştept:„Ce faci, nu vii?” Bănuiesc că m-am agitat şi am strigat mai mult decît s-a sinchisit el toată ziua… Mă privea cu un zîmbet dispreţuitor, ţintuit în locul lui. Întorc capul: fi-mea se depărtase şi începuse să zigzagheze… Am zbughit-o spre ea, cu leul încă în mînă.

(articol uşor perimat, mi-a intrat în Playboy anul trecut)

Cine a zis că vremea reclamelor sexy a trecut? Cine a dat verdictul că gata, s-a terminat cu erosul (şi magia) din spoturile video? Cine s-a resemnat cu gîndul că organisme castratoare precum CNA pot suprima bucuria împărtăşirii de impresii între iubitorii de frumos, fie şi sub formă de ademenire mercantilă?

Între consumator şi advertiser nu încap iluzii, în cazul acestui dezinteresat comerţ de fantasme. Cel dintîi e conştient că produsul care-i este publicizat cu o fată dezbrăcăţică tolănită deasupra – în realitatea de dincoace de ecran îi va fi vîndut… fără fată! Iar cel din urmă îşi asumă riscul de a fi luat “în neserios”, precum negustorii acelor centrale termice rămase în conştiinţa publică necum prin succesul de piaţă, ci prin sloganul „Căldurică de la păsărică”. Căci tocmai! Nu doar dinspre băuturile tari sau produsele de frumuseţe, redute greu de înfrînt ale marketingului libidinal, vin cele mai recente exemple de revigorare a genului. Ad Guru a pescuit pentru prietenii săi dragi nişte perle ale publicităţii din sfera mărfurilor tehnice… chiar tehnologice.

Primul spot dezvăluie visul de aur al meseriaşilor din domeniul

semnal 21 June 2011, 3 Comments

Miercuri 22 iunie la 17:30, în curte la Green Hours, Editura Art lansează Primul job, cel mai proletar volum din seria “Prima dată”. Vino să îi cunoşti pe cei care şi-au povestit primul job în carte. Şi, dacă ai şi tu o experienţă laborioasă demnă de povestit, atunci va fi momentul!

newsletterjob2011iunie

Primele dăţi de pînă acum au fost dedicate unor experienţe atractive, cu prestigiu – ca să zic aşa – pozitiv. Primul fum, prima beţie, primii blugi… – iată prilejuri de evocări mai degrabă hedonice. Prima dezamăgire în dragoste… Cine nu-i păstrează un aftertaste dulceag, dincolo de nuanţele amărui, – ăla nu e om. Iar Prima călătorie în străinătate – acest adevărat hagealîc de făgăduinţe, cine nu-l apreciază – ăla nu-i român! (Ca să nu mai spun că editura are în perspectivă şi Primul porno…)

M-am bucurat cînd, după această serie pleziristă mi-a fost încredinţată întocmirea unui volum Primul job. Să etalezi pe tejgheaua librăriilor dragostea

sarmalisme, semnal 15 March 2011, 2 Comments

41278

Joi 24 martie în Club Jukebox, Sarmalele Reci fac parastas. E ocazia cu care vor lansa live cîntecul “L-au ucis pe Bulă”. Dacă vrei să te bucuri de toată distracţia unui priveghi de pomină, românesc, vino să iei parte la… petrecanie! Biletele sînt disponible prin Eventim.

Dacă vrei să vii pe gratis (că tot e pomană!…), e de ajuns să participi la concursul de pe Facebook pentru băncoşi! Pomeneşte-l pe Bulă într-un banc şi cîştigă un loc în faţă, lîngă oala cu Sarmale.

arhivă 16 December 2010, 11 Comments

Marţi seara, la Biblioteca de la Litere, s-a lansat o serie de cărţi pe care Ion Bogdan Lefter le-a îngrijit: vol. I şi II din integrala poetică Leonid Dimov; respectiv le-a scris: 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu şi O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească (toate apărute la Editura Paralela 45, 2010).

Alături de eroul meu teoretic Bogdan Lefter, pe afiş erau anunţaţi eroii mei lirici Mircea Cărtărescu şi Traian T. Coşovei, cu titlul de “dimovieni”, o mulţime de lume literară bună, printre care… şi mandea… care a fost din nefericire prins cu o obligaţie de serviciu… culmea! la vreo 200 m de Facultatea de Litere (locul evenimentului). Imediat ce m-am eliberat, cu mult după 20:00 (lansarea era anunţată la 18:00) am dat fuga la Universitate, am cerut voie gardienilor să dau o raită pînă la Sala de Lectură, poate-poate mai prind un dimovian întîrziat… În zadar: uşa era ferecată. Dezolare! Pe holurile acelea, pe treptele acelea cu cimentul ros, m-am simţit ca atunci cînd întîrziam la cursuri, cu mulţi ani în urmă. De data asta, nu întîrziasem: chiulisem direct.

Maestrul Lefter mă fixase just în insectar: sînt un epigon dimovian pe filiera 80-iştilor. Şi mă simţeam onorat să fiu poftit la o întîlnire atît de selectă a dimovienilor. Şi cu atît mai jenat mă simt că am ratat-o…

Am convingerea că Dimov merită o posteritate clasicizantă, precum cea de care are parte  în ultimii ani Gellu Naum. Am mulţi prieteni în confreria naumiştilor (între timp scindată în facţiuni… care îşi dispută cu gelozie cultul Eroului). Eu m-am ţinut deoparte. Îl citesc pe Naum cu plăcere, am preferinţele mele în opera lui (atît cît o cunosc)… dar nu rezonez întru totul cu el. Dimov însă e sevă pură pentru mine, nu-l citesc – îl absorb! Mă abţin să fac teoretizări, să spun de pildă că unul e mai aproape de freudismul lui Breton decît celălalt, că unul e mai încărcat de sexu- şi senzualitate decît celălalt etc. Sînt un fan – atîta tot – şi îmi las gustul să vorbească.

Aşadar, cumpăr cărţile… şi pîndesc o posibilă reexaminare…

sarmalisme 14 December 2010, 12 Comments

Jazzappella – Sa ninga iar

Asculta mai multe audio jazz

Zoltan Andras ştie să prepare şi alte feluri, decît Sarmalele Reci. Jazzappella este un grup coral-jazzistic condus de vocalistul Sarmalelor, cel care (vechii melomani îşi amintesc) a debutat ca pianist într-un cvartet învingător la Festivalul-Concurs Sibiu 1992. Se pare că, între timp, activitatea de cîntăreţ şi frontman al unei trupe de mare popularitate i-a deschis lui Zoltan apetitul pentru cînt vocal. Primul aranjament a cappella (exclusiv vocal, fără instrumente) – l-a compus chiar pentru Sarmale, în 1996.

Peste zece ani, Zoltan Andras inaugurează proiectul Jazzappella, sub formă de octet, cu care susţine o serie de concerte

semnal 12 November 2010, 3 Comments

Recenta moarte a lui Adrian Păunescu i-a emoţionat deopotrivă pe admiratori şi pe cei care “nu l-au prea iubit”: un om energic, plin de entuziasm, cădea răpus de o adevărată cîrdăşie a bolilor, cauzată de cea mai gravă dintre ele, – diabetul. Este afecţiunea care, la zece secunde, ucide un om de pe Terra… şi îmbolnăveşte alţi doi!

Printr-o coincidenţă (tristă la prima vedere, dar îndreptată spre viitor cu speranţă), Ateneul Român, care a adăpostit catafalcul lui AP, la doar o săptămînă găzduieşte o manifestare internaţională majoră, menită “să aducă diabetul în lumină”, de Ziua Mondială a Diabetului. Bucureşteni sau vizitatori ai Capitalei, sîntem aşteptaţi să participăm la acest “Manifest pentru sănătatea Pămîntului” (citînd astfel din ilustrul dispărut). Vor fi acolo Toni Grecu, doctorul Oprescu şi mulţi alţii, suferinzi de diabet sau preocupaţi de sănătatea semenilor lor.

Duminică 14 noiembrie, la ora 18:00, Ateneul Român va fi iluminat concomitent cu Eiffel-ul, Torre di Pisa, Opera din Sydney şi alte edificii emblematice ale lumii, pentru a marca solidariatea în lupta cu “duşmanul dulce”.