textier.ro

Am luat-o de la Mihaela Berneagă, care cu acest prilej mă răsfaţă cu aprecieri (merci Madame, e valabilă şi reciproca). Iată cerinţa:
1 – Cat timp acorzi internetului
2 – Cel mai interesant blog pe care-l citesti
3 – Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent.
Am ezitat să răspund. Pe blogul acesta nu prea fac comentarii meta-bloggereşti.
Cu neplăcerea de a fi încă o dată un party pooper, o să mă achit numai de primele două sarcini:
1 – în medie 2h/zi
2 – Interesant? Adică de interes pentru mine, da? Nu frumos, nu simpatic, nu delectabil? Media lui Comanescu.

Mi-am luat-o de la Rouă încă de vineri. Sorry de întîrziere (busy days!) şi de tachineria din comment, care pare să-l fi zgîndărit pe Dragoş mai mult decît bănuiam. Cică…
“Regulile de aur si nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.”
Aşadar, cum spuneam…

“- Toată lumea să se alinieze frumuşel! Lăsaţi mortăciunile, hai! Nu vă interesează pe voi! Ia alinierea, repejor!”
Ştefan Baştovoi, Iepurii nu mor

Se pregătesc Monik, Oblia, Zaza, V. Bulat, Mironescu şi Nea Grigore.
UPDATE: Pînă se trezeşte toată lumea, hai să vedem şi ce ne citează Diana Iepure şi Mihail Vakulovski.

Am primit-o de la Boariu, care vrea să-i cînte Mesecina (mnogo dobro!).
Eu aş comanda un Şpriţ de vară… Căci doar am am zis: La moartea mea/ un şpriţ de vară/ cu cei de-afară/ vreau să cinstesc/ Ce l-aş mai bea/ ultima oară / înc-o seară/ să mai trăiesc… (textul integral aici).
Şi am mai zis, ca o apostilă testamentară, că vreau ca toată lumea de la-nmormîntare să se-ncingă la joc (inclusiv popi, bocitoare, gropari…)!
Gata, că mai e mult pînă atunci! Acuma, strict dpv muzical (fără alt gînd, Doamne fereşte), m-ar interesa request-ul funerar al Lorenei Lupu (la Nouvelle Sappho).

… înfundată la mine… es tut mir leid…
Lorena Lupu alias La Nouvelle Sappho priveşte cu nostalgie către lumile teutonice pe care o profă de germană din liceu i le-a ocultat. Este şi povestea mea… şi încă a cuiva din rîndul comentatorilor. (Mama profelor de germană antipatice e o Valkirie de nestăpînit…) Numele unei staţiuni de schi îi trezeşte Lorenei reverii şi capriţuri… Cum ar fi acela de a-l tagui pe morocănosul de mandea, cel mai mare înfundă-lepşe. Care îi răspunde noii stele a prozei nu cu o povestire (cum m-aş încumeta), ci cu un mic madrigal în versuri, aşa, de dragul endecasilabului de pornire:

Anul trecut la Garmisch-Partenkirchen
mă delectam cu-o cupă de poşircă-n
care-i simţeam lui Richard Strauss alena
pînă la frontiera cu Lorena,
cea cucerită de germani şi-acum
pierdută de o profă ziemlich dumm.

Baby was a black sheep. Baby was a whore.
Baby got big and baby get bigger.
Baby get something. Baby get more.
Baby, baby, baby was a rock-and-roll nigger.
Oh, look around you, all around you,
riding on a copper wave.
Do you like the world around you?
Are you ready to behave?

Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society, that’s where I want to be.

Baby was a black sheep. Baby was a whore.
You know she got big. Well, she’s gonna get bigger.
Baby got a hand; got a finger on the trigger.
Baby, baby, baby is a rock-and-roll nigger.

Outside of society, that’s where I want to be.
Outside of society, they’re waitin’ for me.

(those who have suffered, understand suffering,
and thereby extend their hand
the storm that brings harm
also makes fertile
blessed is the grass
and herb and the true thorn and light)

I was lost in a valley of pleasure.
I was lost in the infinite sea.
I was lost, and measure for measure,
love spewed from the heart of me.
I was lost, and the cost,
and the cost didn’t matter to me.
I was lost, and the cost
was to be outside society.

Jimi Hendrix was a nigger.
Jesus Christ and Grandma, too.
Jackson Pollock was a nigger.
Nigger, nigger, nigger, nigger,
nigger, nigger, nigger.

Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society, if you’re looking,
that’s where you’ll find me.
Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society.

de Florin Dumitrescu, din ultimul B-24-FUN

Dedicată boilor şi vacilor care fac mişto de ciobani

Azi, când e atât de cool şi trendy să ne dăm cu părerea despre brand-uri, branding şi rebranding, merită să ne amintim ceva interesant. La origine, în engleză, cuvîntul brand defineşte nu altceva decât fierul roşu cu care văcarii işi însemnează viţeii, marcându-şi astfel proprietatea asupra cirezii. Sensul s-a transferat de la unealtă la însemnul propriu-zis: mândrie pentru stăpân, stigmat pentru animalul care îl îndură. De aici până la conceptul contemporan de brand (marcă comercială aureolată de valori) – e un drum interesant de urmărit pentru cronicarii comunicării moderne.
Mai interesant însă pentru noi azi este să observăm că poporul cel mai dornic să se afişeze înţolit în brand-uri este – pe cât se pare – cel bucureştean. Tricouri cu imprimeuri, şepci cu înscrisuri, blugi cu abţibilduri, catarame cu logouri, poşetuţe cu simboluri… Aşa ne place să arătăm: ca nişte oameni-afiş fără simbrie, dar cu mare fudulie.
Deducţia e simplă: bucureştenii sînt o cireadă consumistă. Prea se lasă de bunăvoie inscripţionaţi. Utilizaţi. Stigmatizaţi de fierul înroşit care, în răstimp, a înlocuit orizonturile roşii.
Nu e poate de mirare în Bucureşti, marele saivan al cirezilor din toate timpurile, oraşul lui Bucur Ciobanul din legendă şi al lui Mircea Ciobanul din istorie. Oraşul unor celebre târguri şi locaşuri de sacrificiu dedicate vacii: Oborul, Vitanul, Abatorul – devenite toponime, merceonime şi adevărate sinonime ale bucureştenismului. Idem istorica Mânăstire Văcăreşti şi Zona Barbu Văcărescu, cea vânată azi de agenţii imobiliari…

show_d95f876365aad0(448, 46);
Manierism şaptezecist: şi în muzica Sfinxianului, şi în versurile lui Horia Zilieru care au stat la baza cîntecului. Deşi eu l-am considerat evazionist, opusul lui A & Z este antologat de Jurnalul Naţional printre cîntecele subversive – chiar supuse cenzurii! – din era comunistă. Să fi perceput oare cenzura povestea clasică a celor 10 negrişori care se împuţinează ca o aluzie la emigrare?

Cîntec-eveniment, lansat astă vară la englezi cu scop caritabil: cumperi discul sau mp3-ul şi participi la un fond de ajutorare a bătrînilor din azile.
O cutremurătoare nouă noimă le este dată versurilor lui Pete Townshend şi bîlbîielilor juvenile ale lui Roger Daltrey (The Who) din anii ‘60:

People try to put us d-down
Just because we get around
Things they do look awful c-c-cold
I hope I die before I get old

Related link: Veteranii în războiul pensiilor

Fostul compozitor al lui Adriano Celentano cîntă hitul care i-a adus probabil cea mai mare avere din drepturi de autor. Astfel ascultate, versurile lui Pallavicino par să descrie mai bine nostalgia lumii lui Conte decît exuberanţa din “originalul” lui Celentano.