textier.ro

Pe lîngă că înfund toate lepşele, acum le şi întîrzii. Lorena mi-a fript una acum o lună: cică să zic 8 lucruri pe care le detest la mine însumi.
Pînă să răspund, mă trezesc cu o leapşă nouă de la Oblia: una relaţională, interpersonală şi foarte confesivă.
Tot nu le dau mai departe, măcar să le onorez într-un fel. Aşadar restanţa: 8 things I hate about myself: dinţii din faţă: incisivii şi caninii de sus şi de jos (ies 8? – yes!) : sînt strîmbi; n-am avut răbdare să port aparat dentar cînd eram mic; de aceea azi am reţineri să zîmbesc larg, self confident, americăneşte.
Asta a fost restanţa la Lorena. Pentru Oblia voi reduce din decalaj, promit: în curînd, pe textier.ro

Picură-l şi lasă-l

(Rouget de Lisle/Serge Gainsbourg)

Related links: Şi dacă imnul este, la origini, o manea?

show_d78c64b4fae99c(448, 46);
Generaţie, aspiraţie, interdicţie, demonstraţie, revoluţie, figuraţie, emanaţie, aberatie, informaţie, deformaţie, opoziţie, conspiraţie, instituţie, separaţie, prostituţie, decoraţie.
Declaraţie, peroraţie, legislaţie, lamentaţie, retribuţie, imitaţie, satisfacţie, beţie, ocupaţie, populaţie, consignaţie, saturaţie, emigraţie, circulaţie, constituţie, raţie.
Compensaţie, alocaţie, subnutriţie, implicaţie, explicaţie, complicaţie, educaţie, malformaţie, restricţie, miliţie, protecţie, poliţie, pretenţie, corecţie, atenţie, detenţie.
Producţie, reducţie, construcţie, obstrucţie, seducţie, deducţie, vocaţie, hoţie, democraţie, intentie, tehnocraţie, direcţie, birocraţie, infecţie, bogătie, frecţie.

O metaforă automobilistică într-un cîntec care face bum.
Mai multe despre Ştefan Mardare & Cri-gri – aici.

(atenţie, conţine nuditate)

SOS Mărţişor
(Vine rândul mucenicilor moldoveneşti)

articol apărut în B-24-FUN

Anul ăsta m-am implicat în cauza salvării Mărţişorului. Inspirat de prietena mea Andressa (.ro), am declarat Mărţişorul pe cale de dispariţie şi i-am îndemnat pe băieţi să ofere – şi pe fete să poarte – mărţişoare, în răspărul tendinţei de a le considera prea desuete, prea lipsite de glanţ urban. Consecinţele uitării – le anunţam catastrofic: ne pierdem tradiţia, ne tocim sensibilitatea… Riscăm să devenim nişte roboţi cu sexe complementare dar cu instincte defecte! Riscăm să devenim – ele frigide şi noi impotenţi! Duminica de 24 februarie mi-a revelat un peisaj post-apocaliptic: pe străzi nu ieşise niciun mărţişorist, în timp ce, la toate posturile de radio (n-am verificat la TV), vorbitorii deplângeau soarta crudă a Dragobetelui, această sublimă sărbătoare uitată, sacrificată pasămite în favoarea imperialistului Valentine’s Day. Nu m-am lăsat păcălit: ştiu că Dragobetele nu a depăşit vreodată graniţele unui areal limitat din Oltenia. Dar alerta rămânea valabilă: este ceea ce poate păţi Mărţişorul, care chiar este o sărbătoare de anvergură naţională, dar riscă să devină un vestigiu de muzeu etnologic. La luptă aşadar! Am scris articole în presa online şi offline, am stârnit forumuri comentarii. Ca o concluzie a manifestului SOS Mărţişor, Andressa a declarat: “Mărţişorul trebuie să redevină cool”… şi a adăugat un emoticon ironic. Pentru că totuşi ştim. Ştim că nu poţi să obligi oamenii să nu-şi distrugă singuri tradiţiile. Ştim că oamenii de azi, când îşi atârnă amulete, nu se gândesc la funcţia lor magică, augurală, cât se gândesc la aspectul lor estetic. Ştim că pentru mulţi tineri de azi mărţişorul e Kitsch şi patetic. E la fel de inevitabil ca încălzirea globală. Dar, cât timp mai avem primăveri adevărate…

!– D(["mb","\u003cspan class\u003dsg\u003e\u003cbr\u003e-- \u003cbr\u003eFlorin Dumitrescu\u003cbr\u003e\u003ca href\u003d\"http://textier.ro\" target\u003d\"_blank\" onclick\u003d\"return top.js.OpenExtLink(window,event,this)\"\u003etextier.ro\u003c/a\u003e\u003cbr\u003e\u003ca href\u003d\"mailto:textier@gmail.com\" target\u003d\"_blank\" onclick\u003d\"return top.js.OpenExtLink(window,event,this)\"\u003etextier@gmail.com\u003c/a\u003e\u003cbr\u003e0727788399\n\u003c/span\u003e",0] ); D(["ce"]); //-

Deborah was a Catholic girl
She held out till the bitter end
Carla was a different type
She’s the one who put it in
Mary was a black girl
And I was afraid of a girl like that
Susan painted pictures sitting down
Like a Buddhist sat

Reno was an aimless girl
With geographic memory
Cathy was a Jesus freak
She liked that kind of misery
Vicky had a special way of
Turning sex into a song
Camela, who couldn’t sing,
Kept the beat and kept it strong

Zillah was an archetype
The voodoo queen, the queen of wrath
Joan thought men were second best to
Masturbating in the bath
Sheri was a feminist
She really had that gift of gab
Kathleen’s point of view was this:
Take whatever you can grab

Seattle was another girl who
Left her mark upon the map
Karen liked to tie me up
And left me hanging by a strap
Jeanie had this nightclub walk
That made grown men feel underage
Maryella, who had a son,
Said “I must go,” but finally stayed

Gloria, the last taboo,
Was shattered by her tongue one night
Mimi brought the taboo back
And held it up before the light
Marilyn, who knew no shame,
Was never, ever satisfied
Julie came and went so fast
She never even said goodbye

Well, Rhonda had a house in Venice
Lived on brown rice and coccaine
Pattie had a house in Houston
Shot cough syrup in her veins
Linda thought her life was empty
Filled it up with alcohol
Catherine was much too pretty
She didn’t do that shit at all

Uh-uh, not Catherine

Pauline thought that love was simple
Turn it on, and turn it off
Jean Marie was complicated
Like some French film-maker’s plot
Deenah was the perfect lady
Always kept her stockings straight
Jackie was a righ punk rocker
Silver spoon and a paper plate

Sarah was a modern dancer
Lean, pristine transparency
Janet wrote bad poetry
In a crazy kind of urgency
Tanya Turkish like to fuck while
Wearing leather biker boots
Brenda’s strange obsession was for
Certain vegetables and fruits

Rowena was an artist’s daughter
The deeper image shook her up
Deedee’s mother left her father
Took his money and his truck
Debbie Ray had no such problems
Perfect Norman Rockwell home
Nina’s sixteen, had a baby,
Left her parents, lived alone

Bobbie joined a New Wave band and
Changed her name to Bobby Sox
Eloise, who played guitar,
Sang songs about whales and cops
Terri didn’t give a shit,
Was just a nihlist
But Ronnie was much more my style
She wrote songs just like this

Jezebel went forty days
Drinking nothing but Perrier
Dinah drove her Chevrolet
Into the San Francisco Bay
Judy came from Ohio
She’s a Scientologist
Amaranda, here’s a kiss
I chose you to end this list

Eighty-eight lines about forty-four women

80’s eighties trio da da da feminism antifeminism anti feminism list don giovanni leporello catalogue catalogo madamina questo mozart da ponte

Sună neverosimil, dar am primit o leapşă de la Comanescu.
Sună rizibil, dar e o leapşă pe CTP.
Ei bine, da. După leapşa pe ouate, leapşa pe căţărate şi leapşa pe citate, azi avem şi leapşa pe analişti.
Mînuitorul de rachete (în toate sensurile) – pe post de minge?
Nu chiar: participanţii la joc au izbutit pagini de o mare sensibilitate dedicate Domnului Pajură, spaima guzganilor de toate culorile.
E rîndul meu să servesc:

Le datorăm Cîrcotaşilor acest decupaj din mai vechea emisiune Cap & Pajură de pe Realitatea TV (feat. Emil Hurezeanu), în care Cpt. CTP (căpitan de crucişător la vremea aceea) demolează două mituri legate de propria-i persoană: anume…
- că nu are simţul umorului;
- şi că (aşa sobru cum apare pe post) nu ar fi prea interesat de chestiuni erotic-amoroase…
Falş, doamnelor şi domnişoarelor! CTP e “căpitanul nostru” la ambele materii!
SF-iştii îi vor fi recunoscut preocuparea mai veche pentru problematica convieţuirii om-maşină (obsesia lui pentru cyborgi şi robocopi), pe care o valorifică de data aceasta cu un umor mustos (întrucît “du mécanique plaqué sur le vivant”), în direcţia gadgeturilor cu destinaţii deviante.
Dar, la urma urmei, nu-i vorba nici de una, nici de alta.
E vorba de rîsul lui CTP. E vorba de ochii aceia încruntaţi care dintr-o dată se destind. E vorba de expresia feţei în momentele acelea, în care-l buşeşte rîsul şi încă mai încearcă să se abţină, să facă pe seriosul…
E vorba de simpatie, arma secretă a unuia care poartă îndeobşte masca antipaticului de serviciu. Secvenţele acestea nu sînt o simplă raritate, o curiozitate, un capriciu de moment al celor doi corifei. Rîsul lui CTP este un revelator, un turnesol, o roentgenogramă. E o lanternă spre culisele obscure. Ca să apară altminteri, CTP este de fapt astfel.
V-aţi prins, nu? Arma secretă a celui mai tenebros personaj (sau mai bine zis persona) din mass-media este umorul.

Related link: CTP şi Turcescu se ceartă pe o literă

ctp cristian tudor popescu emil hurezeanu cap pajura erotic sex toy perverse deviant