textier.ro

Conştiinţa profesională a lui Şerban Huidu a învins tăcerea!

Declaraţia e făcută într-un comment la preluarea lui Zoso de astă iarnă de pe Textier.

Cu vorbele lui Huidu însuşi:

Cum ar veni, Cîrcotaşii împrumută elemente de bază ale conceptului original, îşi declară făţiş ambiţia de a mai împrumuta şi altele, pe care le admiră la italieni, şi asta fără să plătească! Ar fi un gen de vasalitate insuportabil, conform spuselor aceluiaşi:

Iar acest mod de preluare alla rumena este numit cu mîndrie “emisiune de autor”! Tare, huh?

Asta spre deosebire de “fraierii” de bulgari care, pentru a lor preluare Gospodari na efira (Stăpînii eterului), au marcat leva!

Acuma. Postul meu din decembrie, ilustrat de un fragment de Striscia la notizia de pe YouTube (flagrant de asemănător cu ce se întîmplă la Cronică), se concentra pe un detaliu anume: acela că, spre deosebire de Cronică, Striscia este în direct! Şi că, spre deosebire de Cronica românească săptămînală, Striscia e o emisiune zilnică!

Amănuntul este important, dacă ne gîndim că o mare parte din conţinutul cronicii este alcătuit din vînarea de bîlbe şi alte accidente live de prin alte emisiuni. Cîrcotaşii îşi pot filma relaxaţi emisiunea, îşi pot retuşa pe parcurs eventualele greşeli; în timp ce Mîndruţă, Stoiceasca şi Bănică junior stau tot timpul morcoviţi de posibilele greşeli ale live-ului care pot deveni carne de tun pentru Încornoraţi: iată ce înseamnă să lupţi cu arme inegale!

În recentul comment de pe Zoso, Huidu se străduie să dezmintă:

De ce, Şerbane? De ce a trebuit să zbîrceşti superbul moment de onorabilitate?! De ce să ne dai atît de lesne motive să-ţi strigăm ruşinică?

Striscia la notizia ESTE în direct. Şi nu numai! Caracterul live le permite realizatorilor să se dueleze cu posturile rivale (dintre care concurentul major, postul public Raiuno) în timp real! Iată de pildă cazul în care Striscia le suflă ştiriştilor de pe Raiuno anunţul-bombă al acceptării Guvernului de către Senat: http://www.tvblog.it/post/4583/striscia-anticipa-il-tg1

Huidu & Co au de partea lor destule justificări: complexitatea tehnică a emisiunii, prin consecinţă fondurile pe care le implică… Nu în ultimul rînd, Huidu & Găinuşă se pot apăra cu directul realizat zilnic la matinalul de pe Kiss FM…

Dacă tot şi-a recunoscut public ţepuşoara, Huidu putea să evite minciunica… Dar deh: asta înseamnă să fii “autor”!

Hai acum cu toţii, arătătoarele la obraz: 1-2-3 şi…

Bulgarii au Cîrcotaşii lor: Gospodar na efira (revin cu traducerea, proimit). Bebeluşele lor se cheamă Adrenalinki şi, cel puţin în ediţia asta, au un exces textil pe dînsele…

Noi, cei pentru care în anii ‘80 rezistenţa prin cultură însemna (şi) rezistenţa prin antena de bulgari, îl ştim bine pe Donio Donev, profetul animaţiei balcanice. Pe el îl blagoslovim, lui îi blagodorim pentru seria celor “3 nătărăi”, ale căror cuşme bulgăreşti puteau fi lejer înlocuite, fără a schimba prea mult mesajul, cu căciulile valahe. În mai recentul scurtmetraj “De facto” nătărăii sînt mai mulţi şi par chitiţi să construiască Europa Unită…

Bulgarii au manele mai curat şi mai artistic cîntate decît noi. Precum şi anti-manelişti mai artişti…
Ca pe pildă acest Dimităr care a realizat un filmuleţ animat destul de previzibil ca poantă, dar dătător de mari satisfacţii celor care nu-i suferă pe automobiliştii ascultători de manele la maximum.

Mulţi dintre voi ştiu: la Roblogfest, “cel mai bun post” a fost declarat celebrul “Joc murdar” al lui “Vis urît” (… vis foarte iubit în realitate de către majoritatea votanţilor, care l-au apreciat “cel mai bun blog”, “cel mai bun blog personal”, precum şi “cel mai bun blog de divertisment”): o proză fantezistă, plină de umor şi foarte alert scrisă despre… cum te poţi răzbuna pe vecinul manelist!
430 de comment-uri vă “spune” ceva, “domnule prim ministru”? Atîtea a adunat postul (acum, post festum, or fi mai multe…), majoritatea despre cum să agresăm inteligent apartamentele maneliştilor! Din cînd în cînd – cîte o intervenţie agramată împotriva rockerilor.

Păţania îmi aminteşte de revărsarea de umori, inclusiv din partea celor mai ascunse şi mai refulate “elemente fasciste” (la mulţi ani, tov. Iliescu!), pe care a stîrnit-o manifestul Asociaţiei Ciocănelul de astă vară (remember? Să dăm Mozart la tot cartierul etc.)…
Atunci am făcut greşeala să-i acuz pe tinerii civici din Timişoara de incitare la intoleranţă. De intoleranţă însă mă făceam vinovat eu însumi, întrcît nu reuşeam să discern între o cauză benignă şi efectele ei incontrolabile.
Nu o să repet greşeala în ce priveşte Vis urît, Joc murdar etc. Aş fi şi ipocrit: m-a amuzat postul, chiar m-a făcut să simpatizez cu poznaşul comando anti-manenlist, în ciuda super-egoului meu etic care îmi dictează să mă indignez. Cum notam în primul meu articol despre manele (care nu era neapărat pro-manele: asta e o tabără în care m-am trezit mai cu voie, mai fără voie, împins de radicalismul inevitabil al oricărei polemici din România), aşa cum există fenomenul proliferării manelelor şi n-ai ce să faci împotriva lui (într-un sistem democratic), la fel există şi o viguroasă reacţiune la “manelizare”, “vulgarizare” etc.
Personal nu am manelişti în bloc. Dacă m-a deranjat vreodată muzica din vecini, a fost în decembrie trecut Dunărea albastră, repetată pînă la refuz de cuplul de sus, care făcea lecţii intensive de vals înaintea propriei nunţi. Am sunat la uşă, i-am rugat, ca de la fan Strauss la fan Strauss, m-au înţeles… aşa că de Anul Nou am televizionat concertul din Viena fără senzaţie de vomă (dimpotrivă).
Mi s-a reproşat de către anti-manelişti cum că deh, mie-mi convine să fac pe liberalul cu papion, cît timp nu-mi vibrează manelele-n pereţi la ore imposibile. La care n-am ce să zic, decît că viaţa e complexă.

Precum John Lennon în ‘71, visez la pace-pace între dobitoace. Aş vrea să le spun maneliştilor că pot cere mai mult de la muzica lor favorită; că manelele erau cîndva mult mai rafinate, mult mai bine cîntate şi mult mai senzual dansante decît ciurucurile care le ajung îndeobşte la ureche în ziua de azi. Aş vrea să le spun rockerilor că muzica orientală i-a inspirat şi pe Queen, şi pe DMB, şi pe Page & Plant (zic repede ce-mi vine-n minte, l-am uitat pe Zappa)… Aş vrea să le spun tuturor că etichetările, departajările şi tribalizările sînt primul pas către fascism.
Hai că am dat-o prea teoretic. Promit să revin cu un omolog bulgăresc al “Jocului murdar”, foarte anti-cialga (cialga e numele bulgăresc al manelei, care aşa detestată cum e de către unii de pe acolo, e cîntată muuult mai dobre decît dincoace de Ruse).

Related links: