În urma articolului despre Eurovsion preluat pe HotNews (mulţumesc prieteni, vă mai aştept), m-am trezit etichetat drept rusofob “abject”. I-o datorez unui diafan domn din Deva, scandalizat – printre altele – că am folosit cuvintele “rîgîit” şi “scuipat”. Le sînt recunoscător celor care mi-au luat apărarea: e pasionant să vezi cum polemizează nişte înţelepţi, pornind de la piatra aruncată de tine-n lac. Îi cer iertare cititorului din Deva, dar nu îmi retrag acei termeni fiziologici, care au noima lor stilistică bine cumpănită. Pot să-l asigur însă că, dacă mă voi afla vreodată la Deva în preajma dumnealui, mă voi strădui să-mi reţin rîgîiturile şi scuipaţii. Mi-ar mai rămîne problema interpretării rusofobe a textului: aceasta e mai mult ecoul unor prejudecăţi publice decît rod al intenţiilor mele.

Personal, nu am comentat “cenzura” eurovizuală aplicată participării georgiene, cu al său cîntec subversiv. Totul e foarte interpretabil. Cu siguranţă, în statutul Concursului este prevăzut spiritul de toleranţă şi de non-combat ideologic între părţi (era să zic “pace între dobitoace”, dar cine ştie ce sensibilităţi mai zgîndăr!). Pe de altă parte, atacul la Putin nu e strict demonstrabil: formal, cîntecul spune “we don’t wanna put in” nu “Putin”… Şi apoi, cum să privim săgeata (fie şi aluzivă) trimisă de gruzini? Ca un demers artistic independent? Sau ca o comandă a Puterii georgiene? Tot formal, cîntecele intrate în concurs reprezintă nu numai cultura naţională, ci şi instituţiile oficiale, de la televiziunea de stat (nu atît publică, cît heraldică, oficioasă, chiar propagandistică în multe cazuri reprezentate de Eurovision). Conspiraţioniştii spun chiar că butonul de comandă ar fi fost apăsat chiar de către Licuriciul de peste Atlantic, care ar fi urmărit astfel să şicaneze perfecţiunea megashow-ului moscovit.

Cine poate şti? Eu unul mă declar depăşit de problemă. Totuşi, îmi place să cred că

televedenii 19 May 2009, 3 Comments

La Olimpiada din Moscova 1980 s-a făcut întîi de toate politică… chiar geopolitică grea… şi undeva, în planul doi, s-a făcut şi sport. Cei mai mărişori dintre noi îşi amintesc pesemne ce greu i-a fost echipei române de gimnastică feminină să lupte cu arbitrajul părtinitor…  Dacă ar fi să organizeze ruşii fie şi un campionat de cine-scuipă-mai-departe, tot ar fi prilej de stratageme, de intrigi, de mici trişerii cu mare miză propagandistică.

Şi cum Eurovisionul e ceva-ceva mai mult decît un campionat de cine-rîgîie-mai-tare, Kremlinul a acaparat prilejul de a face din acest festival vetust o adevărată Potemkiniadă de importanţă planetară.

Acest soi de “Cîntarea Europei”, vestigiu al epocii de glorie a televiziunilor statale, îşi mai arătase bruma de noimă anii trecuţi, cînd a reuşit să propună circuitului internaţional nişte artişti precum Ruslana sau Elena Paparizu, care altminteri s-ar fi pierdut în