Lyrics-urile care ne servesc de motto pentru dezbaterea de disearăau fost scrise de John Lydon încă din vremea în care se-şi mai zicea Johnny Rotten, cu intenţie polemică faţă de Malcom McLaren, managerul-păpuşar al Pistolşilor. Multă furie juvenilă, dar şi o doză de profeţie. Cîntecul e din ‘78. Legătura cu noi azi, aici, acum? Aştept sugestii de la 19:00 în El Comandante.
You never listen to word that I said
You only seen me
For the clothes that I wear
Or did the intrest go so much deeper
It must have been
The colour of my hair.
Dezbaterea Public Image e organizată de E-Cart.ro joi 14 mai de la 19:00 în El Comandante. Dezbat Marius Babias, Vlad Morariu şi mandea… precum şi oricare dintre voi are chef, timp şi plăcere. Dar hai să las comunicatul să
Trupa care m-a “debutat” şi, respectiv, trupa care m-a consacrat ca textier cîntă două seri la rînd – vineri şi sîmbătă – în Clubul Ţăranului, în cadrul unui amplu program “ostalgic” de Armindeni.
Care nu pleci de 1 Mai la ţară – vino la Ţăran!
Care mai ai cravată de pionier – e momentul să o porţi din nou.
Stau în Titan, dincolo de Lacul IOR (privind dinspre centru). De 16 ani, cam 5-6 luni anual merg cu bibicleta la serviciu. Nici cînd am lucrat în Casa Scînteii (anul trecut) nu am abandonat acest obicei, deşi trebuia să ajung în capătul celălalt al oraşului. Aproape de fiecare dată m-am dus şi m-am întors pedalînd prin parc. Uneori prin trei parcuri: IOR – Fabrica de Pîine – 23 August (actualul Naţional), – un frumos traseu verde în acest oraş îmbîcsit şi înnoxit. Ca să tai de-a curmezişul parcul IOR (actual Cuza) cu bicla îmi ia două minute. Nimeni nu mă simte, nu deranjez nici firul de iarbă. Acum, de cînd Ngă-ngăoiţă primaru’-ngă-ngărduleţ mă taxează cu 500 de RON amendă pentru această simplă tranzitare cotidiană, sînt forţat să ocolesc pe bulevard, ceea ce mă întîrzie şi mă obligă să mă înghesui cu pietonii pe trotuar.
În Parcul IOR m-a învăţat răposatul tata să merg cu bicicleta cînd eram mic. Tot acolo, cu o lună-n urmă, l-am învăţat şi eu pe fi-miu să meargă fără roţi ajutătoare. Norocul nostru că ne-am grăbit. Că de-acum clanul lui Ngă-ngă, satrapii ngărduleţelor şi ngababii bordurilor, ne îngrădesc pe zi ce trece cum nici Ceauşescu
… lîngă sepultura lui Eminescu? Răspunsul diseară de la 23:30, în emisiunea După bloguri de la Realitatea TV.
Mă simt ruşinat faţă de alţi bloggeri, mai activi şi mai “traficaţi” decît mine; i-am spus lui Teo că nu merit să apar în această primă ediţie… Am avut noroc să mă potrivesc pe topic.
Petiţia a fost semnată de peste 1100 de persoane, de la Harry Tavitian, Dan şi Lia Perjovschi, Bogdan Ghiu, Thomas Ciulei, Paul Goma, Mitoş Micleuşanu, Şerban Foarţă, Liviu Papadima, Radu Paraschivescu, Ruxandra Cesereanu, Dumitru Crudu, până la semnatari care s-au declarat simpli cititori sau oameni scandalizaţi de impunerea interdicţiei de intrare în România, scriitorului Alexandru Vakulovski.
La ora 12.45, în imediata apropiere a Palatului Cotroceni, la intrarea dinspre Grădina Botanică, mai mulţi semnatari ai petiţiei şi-au dat întâlnire pentru a susţine simbolic demersul. Ca “semn de recunoaştere”, cum bine se potriveşte cu statutul misiei lor, aceştia au convenit să aibă asupra lor una dintre cele 7 cărţi pe care Alexandru Vakulovski le-a scris şi publicat în România.
Dupa bloguri Vezi mai multe video din Blog »
E vorba de Teo de la Cafe Deko, comedianul erect şi vertical (traducere pentru stand-up dedicată lui personal), care ţine şi un substanţial blog de opinie. E o emisiune cu şi despre bloggeri, cu şi despre opinie. Şi se anunţă la fel de substanţială.
Inaugurarea duminică, de Florii, de la 23:30, la Realitatea TV.
Scriitorul român Alexandru Vakulovski a fost expulzat în Rep. Moldova după 4 ani de cînd solicită insistent cetăţenia română. O petiţie împotriva acestui abuz poate fi semnată aici.
(Stencilul e luat de la Mihai făcut de Sorin Tară Sandu Vakulovski însuşi, sloganul e al meu… cred că se putea mai bine, dar am preferat să acţionez repede.)
… mai bine zis “marketizarea tradiţiilor gastronomice”, cu Vintilă Mihăilescu şi mandea, moderaţi de Cezar Paul-Bădescu. Organizator, alături de maestrul VM, Bogdan Iancu (care a făcut şi poza din afiş).